Exprimă-ţi opinia liber. Creează sau semnează o petiţie online.
Prima pagina » Petitii online » Halloween - sărbătoare demonică
image

Petitie: "Halloween - sărbătoare demonică"

Facebook share

Scrisoare deschisă

Domnului Ministru al Educaţiei, Remus Pricopie

Stimate Domn Ministru,

Cu profundă mâhnire în suflet, cu nemăsurată grijă părintească şi cu deplină responsabilitate pedagogică vă aduc la cunoştinţă îngrijorarea mea, şi nu numai, faţă de acest curent păgân-halloween, care a pătruns nu numai în ţara noastră dar şi în şcolile româneşti, prinzând rădăcini tot mai adânci de la an la an şi care întinează mintea copiilor punând stăpânire pe sufletele lor inocente, având conotaţii negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental .
Ca unul care sunt direct răspunzător de sufletele şi de viaţa copiilor prin statutul pe care îl am, de teolog şi dascăl în acelaşi timp, aduc argumentele de mai jos prin care solicit interzicerea organizării în şcoli a acestei sărbători păgâne prin care se promovează incultura, non-valoarea, slăvirea diavolului.


Data

17- decembrie- 2012

Cu stimă
Profesor teolog, Silvi Tiţa


Halloween- sărbătoare demonică

Este un paradox cum , în cadrul sistemului de învăţământ, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate al copiilor, cât şi de lipsa de receptivitate la cunoştinţele pe care profesorii încearcă să le împărtăşească în cadrul orelor de curs, fapt confirmat de rezultatele din ultimii ani la bacalaureat, iar în paralel stimulăm această agresivitate, cruzime, dorinţa de răzbunare, de a ucide, prin intermediul acestei mascarade numită Halloween, denaturându-le astfel copiilor sentimentele native de iubire a frumosului, a binelui, îndemnându-i să iubească grotescul, urâtul, hidosul şi chiar pe diavol.
Într-un timp în care vocile unor pseudo intelectuali se fac auzite tot mai des pe la Tv., protestând împotriva Religiei în şcoli, prevalându-se de anumiţi termeni din manualele de religie, precum “iad” ori “pedepsele ce vin asupra celor păcătoşi”, prin intermediul cărora copiii ar fi speriaţi, este paradoxal cum , în grădiniţele, şcolile şi liceele din ţara noastră, copiii noştri sunt îmbrăcaţi în costume macabre de stafii, schelete şi diavoli. Acum nu se mai sperie copiii, “stimabililor” căci diavolii locuiesc, din câte ştiu, în iadul despre care se vorbeşte în manualul de religie?
Punând în scenă astfel de “spectacole de divertisment”, colegi de catedră, având avizul directorilor, pretind că fac cultură, că dezvoltă creativitatea elevilor. Creativitate spre ce…!!!- spre urât, spre demonic, spre crimă? Ori eu sunt înapoiat sau habotnic, cum ne numesc pe noi teologii unii “intelectuali”, ori aceşti dascăli ai “lumii moderne”, promovează incultura şi satanismul! Halloween-ul este o sărbătoare în cinstea diavolului şi, în cele ce urmează, o să aduc argumente incontestabile prin care se probează adevărul că, azi în şcoli, prin fenomenul “halloween”, se promovează incultura şi satanismul, încălcând astfel Legea Educaţiei Naţionale.

-Argumente-

Următoarele trei articole din Legea Educaţiei Naţionale arată clar, că în instiţuţiile de învăţământ trebuie promovate doar valorile culturale şi cele care păstrează identitatea naţională şi interzise orice activităţi care încalcă normele morale.

• Art. 2. (3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.
• Art. 3.— Principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior,
precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România sunt:

h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a
valorilor culturale, ale poporului român;

• Art. 7. – (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.
Ce moralitate se promovează domnilor colegi într-o “scenetă” de Halloween în care apar copii cu o coasă în mână, îmbrăcaţi în diavoli, pictaţi cât mai hidos cu răni pe faţă şi sânge în colţul gurii, şi îndemnaţi “să se holbeze” unii la alţii, folosesc expresii de genul: “vreau sânge…!!!”, “mi-e sete de sânge…!!!”, “te omor…!!!” etc.,etc. ?
Dacă faci o incursiune prin şcoli, după consumarea acestei sărbători diavoleşti, o să vezi pe toţi pereţii din clase, nu doar la panourile de afişe, fotografiile jalnice ale travestirii copiilor noştri în monştri, piraţi, vampiri, schelete, zombi. Oare aceasta este creativitatea pe care o dorim cultivată la copii: capete tăiate, trupuri spânzurate, oameni admonestaţi de vampiri!? Nu! Asta este dezumanizare, coborârea omului într-o treaptă inferioară, animalică, întoarcerea la epoca primară, la barbarism şi canibalism! Îi trimitem la şcoală cu nădejdea ca măcar şcoala să facă oameni din ei, căci tot mai mulţi părinţi se plâng că nu au ce să le mai facă copiilor lor, că nu se mai înţeleg cu ei, iar şcoala le abrutizează sensibilitatea şi puritatea sufletească. Exista, pe vremuri, o vorbă românească referitoare la codaşii clasei, care suna cam aşa “ Te-ai dus la şcoală bou şi te-ai întors vacă”, sau invers. Azi nu mai e valabilă această zicală, căci tradiţia românească tinde să fie înlocuită cu cea americană. Potrivit acestei schimbări culturale, zicala de mai sus trebuie reformulată astfel: “Te-ai dus la şcoală om şi te-ai întors vampir(diavol)”.
Chiar nu ştiţi că sunteţi direct răspunzători de modul în care le călăuziţi paşii copiilor pe care-i aveţi în grijă şi că veţi da socotelă de sufletele lor “domnilor pedagogi”? Citez din poezia “Mai este la sfârşit o judecată” de Traian Dorz, pe care o anexez integral la sfârşit: “O, voi, cei mari, răspunzători de gloate,/ Părinţi şi-ndrumători pentru urmaşi,/ Voi veţi purta răspunderile toate;/ Voi creşteţi sfinţi sau creşteţi ucigaşi!”
-Câteva noţiuni de cultură generală-
Şcoala este(sau ar trebui să fie) un mediu care transmite noilor generaţii valorile morale acumulate în secolele anterioare. Biserica este chemată şi se străduieşte să conlucreze cu Şcoala în misiunea ei educativă, pentru că de profilul spiritual şi moral al unei persoane depinde mântuirea ei veşnică, ca şi viitorul naţiunilor particulare şi al întregului neam omenesc. Să nu se uita că, cel puţin în ţara noastră, şcoala este un produs al Bisericii. Primele şcoli au funcţionat în tinda bisericilor iar ierarhii şi preoţii erau nu doar oameni de cultură ci, cei cărora li se datorează introducerea tiparului în ţara noastră precum şi formarea şi introducerea în uzul vorbirii a limbii române. Dar acesta este o altă temă de discuţie.
Din cele mai vechi timpuri, cărturarii şi filosofii acordau o mare atenţie educaţiei, conştienţi fiind că de aceasta depinde existenţa lor. Să nu se uite că, aspectul social al unei ţări, al unei societăţi, se califică după comportamentul indivizilor. Sociologul şi pedagogul Emile Durkheim, afirma că “ceea ce susţine o societate, sunt valorile şi obiceiurile împărtăşite de membri ei”. Însă, societăţile capitaliste, în care schimbarea este permanent prezentă, tind să distrugă ordinea morală, de care depind de fapt, îşi taie creanga de sub picior. Reperele şi standardele morale tradiţionale, asigurate mai înainte de religie, sunt răsturnate de dezvoltarea socială modernă.
Din întreaga istorie a omenirii s-a observat că, fiecărei orânduiri sociale îi este propriu un anumit scop al educaţiei, corespunzător claselor dominante. Oare care este scopul guvernelor de azi, în ceea ce priveşte educaţia! Tot răul programat de forţe ostile împotriva sistemului nostru educativ şi de învăţământ s-a săvârşit. “Mă întreb şi eu- spunea monahul Ignatie, văzând astăzi puzderia de puşti golani şi derbedei pe toate străzile, trăncănind într-una în fast-food-uri, butonând telefoane mobile, în toată neruşinarea de limbaj, vestimentară şi comportamentală, fără nicio preocupare serioasă privind formarea spirituală, culturală şi profesională, ce fel de părinţi şi educatori au aceştia, generaţia de mâine a ţării”.
Dar, înainte de a continua discuţia despre tema noastră, să explicăm, şi pentru cei care ştiu şi pentru cei care nu ştiu, câteva cuvinte ce se cer explicate: ”Religie”, “educaţie”-“cultură”, “moral”.
Cea mai veche explicaţie o găsim la Cicero, care a dedus cuvântul “religie” de la verbul “relegere”-a reciti, a studia cu luare aminte, a se raporta la ceva cu un respect deosebit.-Religia este credinţa în existenţa lui Dumnezeu, în faptul că El este creatorul şi stăpânul lumii. Altfel spus, astăzi prin “Religie”, înţelegem legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu.
Căutând în DEX la litera “E” găsim explicat cuvântul “educaţie” astfel: -ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale şi fizice ale oamenilor, în special ale copiilor şi tineretului. Am subliniat cuvântul “moral” pentru a-i urmări sensul. Căutând la litera “M” găsim cuvântul “moral” explicat astfel:
1. Adjectiv care se referă la morală, care este în conformitate cu normele moralei.
2. Adjectiv care ţine de spirit sau de intelect.
3. Ansamblul facultăţilor sufleteşti; stare sufletească.
Aşadar, lucrurile sunt destul de clare, când spui educaţie, spui şi însuşiri morale iar când vorbeşti de morală eşti condus către spirit, deci către Religie.
La aceste explicaţii etimologice o să adaug, pentru a întări şi mai mult spusele mele, şi explicaţia cuvântului “cultură”- cultivare, creştere, educaţie, formare, dezvoltare-cuvânt ce derivă din cultus- veneraţie, adoraţie, cult şi care astăzi este folosit tot mai frecvent, ca sinonim al termenului “educaţie”. Aceasta trimite către rădăcinile religioase ale culturii. Sfinţii Părinţi şi dascăli ai Bisericii au subliniat originea divină a culturii. Scriptura dă numele comun de înţelepciune tuturor ştiinţelor şi artelor lumeşti, la tot ce poate realiza mintea omenească, pentru că fiecare artă şi fiecare cunoaştere vine de la Dumnezeu”(Clement Alexandrinul).
Scopul educaţiei este acela de a face din fiecare individ un om-afirma marele pedagog Comenius, educaţia morală fiind concepută ca acţiunea de forma la om anumite virtuţi : înţelepciune, cumpătare, curaj, dreptate, modestie, respect, politeţe, bunăvoinţă. La rândul său, pedagogul elveţian Pestalozzi, spunea că, “educaţia este înălţarea naturii omeneşti la divinitate, prin credinţă şi iubire”. Din cele menţionate mai sus deducem următorul aspect : Fundamentul educaţiei îl constituie latura morală. Din păcate această latură a educaţiei este cea mai neglijată astăzi, accentul punându-se pe aspectul intelectual, tehnic şi fizic. Astăzi se fac experienţe, de la un an la altul, sub aspect educaţional, şi învăţământ de calitate tot nu avem. De ce ? Pentru că astăzi lipseşte Duhul lui Dumnezeu din inimile oamenilor, în special din inimile celor care au în mâini destinele tinerilor, învăţământul tradiţional românesc fiind înlocuit de cel european, modern, desacralizat. Ori, aşa cum am văzut, educaţia are fundamente spirituale.
Despre acelaşi lucru Dr. Constantin Colonaş spunea : “Hm! « Oameni bine » !...Cât de elastică această pretenţioasă denumire! « Oameni bine » găsim pe toate drumurile. Nu toţi au însă împliniţi cei şapte ani de-acasă. Căci_ iertat să ne fie, dar trebuie să înţelegem_ politeţea, buna-cuviinţă nu au nimic comun cu inteligenţa. Cu avuţia, nici atât! Un arhimilionar cu o vastă “cultură”_ « om bine » deci_ poate fi tot atât de necioplit ca un birjar, tot aşa după cum un om simplu şi nevoiaş poate fi mai cuviincios decât un profesor universitar.”
Vrem sau nu vrem să recunoaştem, viaţa de azi a devenit anormală. Noţiuni ca autoritate şi ascultare, bunăcuviinţă şi amabilitate, comportare în societate şi în viaţa particulară- toate s-au schimbat radical. Lumea s-a întors cu susul în jos-cum spunea şi Sfântul Nicodim Aghioritul-”păcatul l-au făcut şi-i spun progres iar virtuţii înapoiere”. Dacă un vizitator din secolul al XIX-lea, din orice ţară, -spunea părintele Seraphim Rose(vezi filmuleţele pe CD), s-ar uita la programele de televiziune, la reclame, filme sau muzică, ar crede că a nimerit într-o ţară a imbecililor care au pierdut orice contact cu realitatea.
Epoca modernă e absurdă. Ceea ce odinioară era urât, acum e considerat a fi frumos, ceea ce era rău, acum e bine, virtutea de altădată este azi slăbiciune sau înapoiere. Spiritul timpului nostru este spiritul absurdului. Mai mult decât atât, absurdul a devenit o modă, ca oricare alta. Dar ce stă la baza absurdului în lume? Ce a determinat acest “spirit al vremurilor” care distruge sufletele oamenilor? Răspunsul nu e decât unul singur-nihilismul, duşman al adevărului. Ce este Nihilismul? Căutând în D.E.X. găsim următoarea explicaţie : Nihilism-concepţie care neagă instituţiile, morala, tradiţiile, existente într-o societate(negare absolută) fără să le opună în schimb altele. Nihilismul îmbracă forma, haina politicoasă, “civilizată” a argumentelor ştiinţifice, a teoriilor filosofice, a retoricii liberale sau democratice, a umanismului, a grijii faţă de problemele şi bunăstarea omului, urmărind în fond distrugerea umanităţii, a creştinismului, negarea lui Dumnezeu.
Filosoful Friedrich Nietzche, părintele nihilismului, din lucrările căruia s-a inspirat şi Adolf Hitler, aşa cum Stalin s-a inspirat din lucrările lui Darwin, măcelărind mai mult de patruzeci de milioane de oameni din propriul său popor, l-a declarat pe Dumnezeu mort. Si astăzi, cu adevărat Dumnezeu a murit în inimile multor tineri. Incă din copilărie ni se spune că suntem nimic, apoi suntem educaţi în instituţii de învăţământ care ne învaţă că ne tragem din nimic şi ne amăgesc să credem că atunci când murim ne întoarcem tot în nimic. Pe scurt totul se reduce la nimic. Mai mult, azi suntem învăţati să-l slăvim pe diavol prin mascarade gen “Halloween” Ţinuta indecentă cu care se permite să se vină la şcoală, vocabularul de “mahala” folosit de elevii de azi, comportamentul destrăbălat, rezultatele slabe de la examenele naţionale, toate alimentate de îndemnul la desfrânare făcut de mass-media prin toate emisiunile difuzate, demonstrează gradul de cultură la care s-a ajuns în zilele noastre. Mulţi dintre noi sunt tentaţi să spună: “Hai să privim şi partea plină a paharului”- “avem elevi olimpici, câştigători la multe concursuri, etc.,etc.” .Acestea nu sunt valori morale! Când spui educaţie, spui nu doar rezultate bune la matematică ori limba română, participări la olimpiade ori diplome la concursuri ci şi politeţe, bun simţ, bunătate, corectitudine, sfială, respectul omului faţă de om şi mai cu seamă, respectul faţă de sacru.
In contextul politic actual, privit şi din perspectiva realizării statului global, în care fiecare ţară componentă a U.E. îşi impune punctul de vedere nu doar politic ci şi cultural şi religios, nu e de mirare că normele morale ale ţărilor membre se bat cap în cap, familia tradiţională heterosexuală tinzând să devină homosexuală, fecioria o slăbiciune iar desfrânarea o modă, etc.
Nihilismul nu este nicidecum o cultură ci un curent, un spirit, un virus, un parazit, care pătrunde într-o cultură şi îi schimbă sensurile, o anihilează.
Pe acest fundal, al crizei spirituale în care ne aflăm, a pătruns această sărbătoare precreştină Halloween, care atacă nu doar demnitatea persoanei umane, privită individual, ci însăşi creştinismul, religia ortodoxă de două mii de ani a strămoşilor noştri.
Eu le pun colegilor mei de catedră câteva întrebări :
1. Sunteţi creştini ortodocşi ? -cum puteţi să promovaţi sărbători necreştine, chiar satanice ! asta nu-i cultură fraţilor, este barbarism, întoarcerea la păgânism.
2. Cu ce drept promovează laicii o sărbătoare, acest lucru aparţinând de drept Bisericii ? Sărbătorile sunt stabilite de biserică domnilor nu sunt un pretext de divertisment la îndemâna oricui ! Mai mult decât atât, noi suntem un popor creştin iar aceasta nu-i o sărbătoare creştinească!
Cuvântul “sărbătoare” provine din latinescul “servatoria” format de la verbul “servare”- a păstra, a conserva, a respecta. Sărbătorile pot fi laice- în cinstea unor evenimente din istoria neamului ori a unor personalităţi istorice sau culturale şi sărbători religioase. Sărbătorile religioase sunt zile în care se cinstesc persoanele sfinte. În ambele cazuri, se aduce un omagiu unor personalităţi care şi-au adus aportul la cultura şi propăşirea neamului românesc. În cazul Halloween-ului, cine se cinsteşte domnilor profesori, cui se aduce omagiu? -diavolului, doar pe el îl imită copiii noştri nevinovaţi, costumându-se în drăcuşori şi folosind vocabularul iadului. În necunoştinţa lor, profesori şi părinţi laolaltă, cred că Halloween-ul ese un simplu carnaval, un mijloc de amuzament. Nu-i chiar aşa! Este joaca de-a diavolul! Aşa cum facem scenete cu ocazia Naşterii Domnului, costumând copiii în îngeraşi şi magi, tot aşa şi de Halloween diavolul a reuşit să-i convingă pe oameni să-l imite, să-l slăvească. Unde sunt O.N.G.-urile care se ridicau împotriva Religiei în şcoli? De-asta îi incomoda, că nu puteau promova ei Satanismul?

-Istoria sărbătorii “Halloween”-

Sărbătoarea americană a Halloween-ului se bazează pe obiceiuri ale poporului american împrumutate, prin filieră scoţiană şi irlandeză, de la vechii celţi, care pot fi urmărite în linie directă până în timpurile precreştine. Cele mai vechi ritualuri ale sărbătorii au fost ţinute de druizi(preoţii celţilor), în cinstea lui Samhain, stăpân al morţii, a cărui sărbătoare era pe 1 noiembrie.
Multe din obiceiurile de Halloween se trag de la vechile sărbători ale zeului Baal, zeu cunoscut şi pe vremea profetului Ilie, în cinstea căruia se aduceau, pe lângă sacrificiile de animale, şi cele omenesti.
Celţii credeau că la originea vieţii se află moartea, motiv pentru care la mare cinste se afla Samhain, zeul şi stăpânul morţii. Conform credinţei lor, în ajunul zilei de 1 noiembrie, când ei sărbătoreau Noul An, sufletele morţilor sunt eliberate de zeul morţii, Samhain. Cu acest prilej, oamenii erau instruiţi de druizi, să poarte diverse măşti pentru a intra în comuniune cu cei dragi dar şi pentru a speria, a învinge spiritele rele. Aşadar, Halloween înseamnă a învinge spiritele(fantomele) celor ce nu mai sunt; Hall- înseamnă sfinţi, umbre, cei ce nu mai sunt iar ween- a învinge.
Biserica Romano-Catolică, a încercat să înlocuiască aceste practici ale celţilor, să le convertească la creştinism, instituind în această perioadă Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Efectul se vede azi. Halloween-ul a făcut un drum de la păgânism la creştinism şi apoi din nou la păgânism.
Deci rolul măştilor era dublu, de aici şi diversitatea lor: fantome, vrăjitoare, spiriduşi, demoni. La popoarele primitive exista credinţa că masca conţine o putere magică, iar purtătorul ei este pătruns de forţa ei, masca fiind duhul strămoşului(totemism). Mă întreb, copiii care se costumează în drăcuşori ştiu acest lucru, că purtând masca respectivă dau putere celui pe care îl reprezintă asupra lor, adică diavolului? Cu siguranţă nu ştiu, căci sunt prea mici ori necitiţi, iar această întrebare trebuie pusă dascălilor, cei care sunt plătiţi să le cultive sentimente de dragoste, de frumos, de bine, şi care sunt şcoliţi la facultăţi de renume.(Spre argumentare vizionaţi, vă rog, filmuleţul de pe CD- “Nadejda” şi o să vedeţi că nu sunt poveşti ci realităţi).
Suntem creştini nu păgâni şi este bine cunoscut că orice creştin practicant se străduieşte să imite, pe cât posibil, pe întemeietorul Creştinismului-Iisus Hristos, al cărui ucenic este. Acest lucru se face folosind un limbaj adecvat, ţinută corespunzătoare, prin participarea la sfintele slujbe, prin cântările religioase şi colindele de Crăciun precum şi purtarea unor însemne creştinesti: cruciuliţe, brăţări, metanii, etc. Prin toate aceste acte atragem asupra noastră harul lui Dumnezeu, acestea constituind totodată o mărturisire a credinţei. Dar dacă ne costumăm în diavoli, vampiri, vrăjitoare, purtând şi făcând semne diavoleşti, folosind limbajul iadului, al cui duh îl atragem şi pe cine mărturisim , pe cine slăvim? Spre satana nu trebuie efort. Se alunecă foarte uşor, împlinindu-i voia, făcând fapte imorale, iubind ceea ce este urât în această lume, împotrivindu-ne ordinii fireşti.
Jack Roper, cercetător asupra ocultismului spunea “...perioada anului când ai cea mai ridicată rată a crimelor rituale satanice, este Halooween”. Nu este de mirare că Halloween-ul este cea mai importantă zi a anului pentru diverse organizaţii sataniste din S.U.A. şi din lume. Vrăjitoarele se adună în “sabaturi”, au loc sacrificii de animale dar este cunoscut(de americani) şi faptul că unii copii răpiţi au fost folosiţi pentru sacrificii umane.
Halloween-ul are astfel la bază practicile oculte de încercare de a intra în comuniune cu sufletele morţilor şi cu demonii. În mediile sataniste din lumea-ntreagă continuă să se aducă ca jertfe, pe lângă cele de animale, şi oameni. Halloween-ul este o sărbătoare în cinstea diavolului!
În anul 2003, Departamentul de Educaţie al Moscovei a recomandat profesorilor şi învăţătorilor să interzică organizarea Halloween-ului în şcoli.
Considerând că argumentele de mai sus au fost destul de clare şi convingătoare, rog Inspectoratul Scolar Vâlcea să ia atitudine creştinească şi să interzică, anul viitor, organizarea acestor manifestări anticulturale româneşti în şcolile vâlcene.
Fie ca, odată cu vestea Naşterii Domnului, adusă de colindele strămoşeşti, care ne încântă auzul şi ne liniştesc sufletele, în această perioadă feerică a anului, oamenii să-l slăvească doar pe Dumnezeu nu şi pe diavol(cum se întâmplă de Halloween), aşa cum spune şi cântarea bisericească a catavasiilor Crăciunului: “Hristos se naşte slăviţi-l, Hristos din ceruri întâmpinaţi-l” iar steaua care a călăuzit pe magi, spre lăcaşul sărăcăcios din Betleem, să călăuzească şi astăzi pe cei care au în mâini destinele copiilor noştri.
Vrednicul de pomenire I.P.S. Antonie Plămădeală, ne îndemna “să fim în pas cu lumea dar nu ca lumea”, căci altfel “ce-i va folosi omului de va câştiga lumea întreagă dar sufletul şi-l va pierde”.(Mc. VIII, 36)
Profesor Silvi Tiţa –Scoala Gimnazială Dăesti-Vâlcea

19/12/2012

Autor: Tita Silvi
Destinatar: Domnului Ministru al Educaţiei, Remus Pricopie
Petitie si semnaturi in format: XLSxls   PDFpdf
*Stiri, informatii in legatura cu petitia:
*Cod validare:
 =