Exprimă-ţi opinia liber. Creează sau semnează o petiţie online.
image

Comentarii "Papa Nu are ce cauta in Romania !", pagina 7

Facebook share
Pagina 7/60 1 .. 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 .. 60
Ioan Georgescu (13 Martie 2011, 13:31)
ASTAZI ESTE DUMINICA ORTODOXIEI, DUMINICA BIRUINTEI ORTODOXIEI ASUPRA TUTUROR EREZIILOR SI ERETICILOR CARE AU INCERCAT SA SCHIMBE INVATATURA DATA DE INSUS DUHUL SFANT!
Sinodiconul Ortodoxiei
Posted on 5 March 2009 by admin

Notă: Rugăm ca slujba din Duminica Ortodoxiei să fie preluată pe cât mai multe site-uri şi blog-uri ortodoxe. De asemenea, e foarte important ca ea să ajungă la cât mai mulţi preoţi – de mir sau de la mănăstire, care ar putea să o folosească în prima duminică din Postul Sfintelor Paşti.

PENTRU TOATE MĂNĂSTIRILE ŞI PAROHIILE ORTODOXE:

Rânduiala slujbei din

DUMINICA BIRUINŢEI ORTODOXIEI

După citirea Ceasurilor, spre locul obişnuit unde se află arhiereul în veşminte, vin din altar arhimandriţii, egumenii, preoţii, diaconii; preoţii scot icoana Mântuitorului şi a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi le pun pe analogul din mijlocul bisericii.

[De se va întâmpla ca arhiereul să nu fie de faţă la această slujbă (în parohiile de mir sau mănăstiri), cuvintele acestuia se rostesc de preot; iar de va lipsi protodiaconul (diaconul), cuvintele acestuia se rostesc, la fel, de preot.]

Începe protodiaconul: Binecuvântează, Stăpâne!

Arhiereul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Strana: Amin. Împărate ceresc…

Citeţul: Sfinte Dumnezeule… (rugăciunile începătoare). Doamne miluieşte (12 ori). Veniţi să ne închinăm…

Şi psalmul 74:

Mărturisi-ne-vom Ţie, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ţie şi vom chema numele Tău, povesti-voi toate minunile Tale.

Când voi lua vreme, eu dreptatea voi judeca.

Topitu-s-au pământul şi toţi cei ce locuiesc pe dânsul: eu am întărit stâlpii lui.

Zis-am celor fărădelege, nu faceţi fărădelege şi celor ce greşesc, nu vă înălţaţi cornul.

Nu vă ridicaţi asupra înălţimii cornul vostru şi nu grăiţi împotriva lui Dumnezeu nedreptate.

Că nici de la răsărituri, nici de la apusuri, nici de la munţi pustii.

Că Dumnezeu judecător este: pe acesta smereşte şi pe acesta înalţă.

Că paharul este în mâna Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestecătură şi au abătut din aceasta în aceasta, însă drojdiile lui nu s-au deşertat, bea-vor toţi păcătoşii pământului.

Iară eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacov.

Şi toate coarnele păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa cornul dreptului.

Slavă…, Şi acum… Aliluia (de trei ori).

Protodiaconul citeşte ectenia obişnuită până la cei ce călătoresc pe ape… apoi rosteşte aceasta:

Pentru ca să caute cu ochi milostiv la Sfânta Sa Biserică şi să o păzească pe ea nevătămată şi nebiruită de eresuri şi de credinţe deşarte, şi cu pacea Sa să o îngrădească, Domnului să ne rugăm!

Pentru ca să potolească dezbinările ei şi cu puterea Sfântului Duh să îi întoarcă pe toţi care s-au abătut de la cunoştinţa Adevărului şi să îi numere cu turma Sa aleasă, Domnului să ne rugăm!

Pentru ca să lumineze cu lumina înţelepciunii Dumnezeieşti cugetele care s-au întunecat cu necredinţa, iar pe credincioşii săi să-i întărească şi neclintiţi în ortodoxie să-i păzească, Domnului să ne rugăm!

Apoi: Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă… glasul 4

Mulţumiţi fiind noi, nevrednicii, robii Tăi, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce ni s-au făcut nouă, slăvindu-Te Te lăudăm, bine Te cuvântăm, mulţumim, cântăm şi preaslăvim a Ta bună milostivire, şi ca nişte robi cu dragoste strigăm Ţie: Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.

Slavă…, glasul 3

De binefacerile Tale şi de daruri, învrednicindu-ne în dar ca nişte robi netrebnici Stăpâne, alergând cu osârdie către Tine, mulţumire după putere îţi aducem şi slăvindu-Te pe Tine, ca pe Făcătorul de bine şi Ziditorul strigăm: Slavă Ţie, preaîndurate Dumnezeule.

Şi acum…, glasul 4

Precum a înălţimii de sus podoabă, şi pe cea de jos frumuseţe ai arătat-o sfintei sălăşluiri a măririi Tale, Doamne, întăreşte-o pe aceasta în vecii vecilor şi primeşte pentru Născătoarea de Dumnezeu, rugăciunile noastre pe care neîncetat Ţie Ţi le aducem, Viaţă şi înviere a tuturor!

Protodiaconul: Să luăm aminte!

Arhiereul: Pace tuturor.

Citeţul: Şi duhului tău.

Protodiaconul: Înţelepciune, să luăm aminte.

Citeţul: Prochimen, glas al 4-lea

Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Domnului Dumnezeului nostru vor înflori.

Stih: Veseli-se-va dreptul de Domnul şi va nădăjdui întru El.

Din Epistola către romani a Sfântului Apostol Pavel citire (cap. 16)

Fraţilor, vă îndemn să vă păziţi de cei ce fac dezbinări şi sminteli împotriva învăţăturii pe care aţi primit-o. Depărtaţi-vă de ei. Căci unii ca aceştia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pântecelui lor, şi prin vorbele lor frumoase şi măgulitoare înşeală inimile celor fără de răutate. Căci ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur deci de voi şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi!

Preotul: Pace ţie, cititorule.

Citeţul: Şi duhului tău.

Strana: Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Protodiaconul: Binecuvântează, părinte, pe binevestitorul Sfântului Apostol şi Evanghelist Matei

Preotul: Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului, întru tot lăudatului Apostol şi Evanghelist Matei, să-ţi dea ţie, celui ce binevesteşti, cuvânt cu putere multă, spre plinirea Evangheliei iubitului Său Fiu, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Protodiaconul: Amin.

Protodiaconul: Înţelepciune, drepţi, să ascultăm Sfânta Evanghelie.

Preotul: Pace tuturor!

Strana: Şi duhului tău.

Protodiaconul: Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!

Preotul: Să luăm aminte.

Sfânta Evanghelie de la Matei (cap. 18):

Zis-a Domnul: vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici, că zic vouă: că îngerii lor, în ceruri, pururi văd faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut. Ce vi se pare? Dacă un om ar avea o sută de oi şi una din ele s-ar rătăci, nu va lăsa, oare, în munţi pe cele nouăzeci şi nouă şi ducându-se va căuta pe cea rătăcită? Şi dacă s-ar întâmpla s-o găsească, adevăr grăiesc vouă că se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit. Astfel nu este vrere înaintea Tatălui vostru, Cel din ceruri, ca să piară vreunul dintr-aceştia mici. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş. Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în ceruri, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în ceruri.

Preotul: Pace ţie, celui ce ai binevestit.

Strana: Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie.

Apoi:

Miluieşte-ne Dumnezeule după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie auzi-ne şi ne miluieşte!

Încă ne rugăm pentru Prea Fericitul Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Cela ce nu voieşti moartea păcătoşilor, ci aştepţi întoarcerea şi pocăinţa lor, întoarce-i pe toţi cei rătăciţi la Sfânta Ta Biserică, rugămu-ne Ţie, Milostive Doamne, auzi-ne şi ne miluieşte!

Cel ce ai zidit această lume spre slava Ta, fă ca şi cei ce se împotrivesc cuvântului Tău să se întoarcă şi împreună cu toţi credincioşii, cu credinţă adevărată şi blagocestie, pe Tine, Dumnezeul nostru, să Te proslăvească, rugămu-ne Ţie, Atotputernice Făcătorule, auzi-ne şi ne miluieşte!

Cel ce ne-ai dat nouă porunca Ta ca să Te iubim pe Tine Dumnezeul nostru şi pe aproapele nostru, fă ca mâniile, duşmăniile, supărările, camăta, încălcările de jurământ şi alte fărădelegi să se stingă, iar dragostea adevărată să împărăţească în inimile noastre, rugămu-ne Ţie, Mântuitorul nostru, auzi-ne şi cu milostivire ne miluieşte!

Arhiereul, vozglas: Auzi-ne pe noi, Dumnezeul nostru, Mântuitorul nostru…

Strana: Amin.

Protodiaconul: Domnului să ne rugăm!

Strana: Doamne, miluieşte!

RUGĂCIUNE

Dumnezeule Preaînalte şi Ziditorule a toată făptura, Cel ce umpli toate cu mărirea Ta şi pe toate le ţii cu puterea Ta, Ţie, Izvorului a toate darurile Domnului nostru aducem mulţumire noi, nevrednicii, că nu Te întorci de la noi pentru fărădelegile noastre, ci ne arvuneşti pe noi cu îndurările Tale. Tu spre mântuirea noastră ai trimis pe Unul Născut Fiul Tău şi ai binevestit nemăsurata Ta pogorâre către neamul omenesc: că cu vrere nu voieşti moartea păcătosului, şi aştepţi să ne întoarcem la Tine şi să fim mântuiţi: Tu, pogorând spre neputinţa firii noastre, ne întăreşti pe noi cu Atotputernicul Har al Sfântului Tău Duh, ne mângâi cu mântuitoarea credinţă şi cu nădejdea desăvârşită a veşnicelor bunătăţi şi povăţuindu-i pe aleşii Tăi în Sionul cel de sus, ca pe lumina ochiului îi păzeşti.

Mărturisim, Doamne, marea şi neajunsa Ta iubire de oameni şi milostivire. Dar văzând alunecările multora, cu osârdie Te rugăm, Atotbunule Doamne: caută la Biserica Ta şi vezi că deşi am primit cu bucurie Bunăvestirea Ta, dar spinii deşertăciunii şi ai patimilor o fac pe dânsa puţin-roditoare, iar în alţii şi fără de rod, şi, înmulţindu-se fărădelegile unii prin eresuri, alţii prin dezbinare se împotrivesc adevărului Tău evanghelicesc, se îndepărtează de moştenirea Ta, se leapădă de Harul Tău şi se răpun spre judecata preasfântului Tău Cuvânt. Preamilostive şi Atotputernice, nu Te mânia până în sfârşit, Doamne! Fii milostiv, Te roagă Biserica Ta, ştiindu-Te pe Tine Ocârmuitorul şi Săvârşitorul mântuirii noastre, Iisuse Hristose, fii nouă milostiv, întăreşte-ne pe noi cu puterea Ta în Dreapta Credinţă, luminează ochii celor ce rătăcesc cu Lumina Ta Dumnezeiască, ca să înţeleagă adevărul Tău: înmoaie înăsprirea lor şi deschide-le auzul, ca să audă glasul Tău şi să se întoarcă către Tine, Mântuitorul nostru. îndreptează, Doamne, fărădelegile lor şi viaţa lor străină de buna cuviinţă creştinească; fă ca toţi întru sfinţenie şi fără de prihană să vieţuim, şi aşa mântuitoarea credinţă să se înrădăcineze şi purtătoare de rod în inimile noastre să fie. Nu întoarce faţa Ta de la noi, Doamne, dă-ne nouă bucuria mântuirii Tale; dă, Doamne, şi păstorilor Bisericii Tale râvnă sfântă, şi cu duhul Evangheliei dospeşte grija lor pentru mântuirea şi întoarcerea celor rătăciţi. Ca aşa fiind toţi povăţuiţi, să ajungem unde este credinţa desăvârşită, împlinirea nădejdii şi dragostea adevărată şi acolo cu preacinstitele cete ale puterilor cereşti să Te preaslăvim pe Tine, Domnul nostru, pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Apoi protodiaconul, stând la locul pregătit, rosteşte: Cine este mare ca Dumnezeul nostru; Tu eşti Dumnezeu Carele faci minuni.

Apoi iarăşi cu glas ridicat: Cine este mare ca Dumnezeul nostru…

Şi apoi cu glas foarte ridicat: Cine este mare ca Dumnezeul nostru…

Ziua Ortodoxiei prăznuind, o!, neam drept-slăvitor, să-L slăvim cel mai mult pe Pricinuitorul tuturor bunătăţilor, pe Dumnezeu, Care este binecuvântat întru toţi vecii. Acesta este Dumnezeul nostru, Care rânduieşte şi întăreşte moştenirea Sa iubită – Sfânta Biserică, pe strămoşii care au căzut prin călcarea poruncii mângâindu-i cu cuvântul Său nemincinos, a cărei temelie a pus-o încă în rai; Acesta este Dumnezeul nostru, Care povăţuindu-ne către acea făgăduinţă mântuitoare, nu fără de mărturii despre Sineşi a lăsat-o, ci vrând să se săvârşească mântuirea vestit-a mai înainte întâi prin strămoşi şi prooroci, în multe chipuri arătând-o; Acesta este Dumnezeul nostru, Care de multe ori şi în multe feluri a grăit părinţilor prin prooroci, în zilele din urmă a grăit nouă prin Fiul, cu Care şi veacurile Le-a făcut, vestindu-ne bunăvoinţa Tatălui pentru noi, ne-a deschis tainele cereşti, ne-a încredinţat cu puterea Sfântului Duh despre adevărul bunei vestiri, a trimis pe apostoli în toată lumea ca să propovăduiască Evanghelia împărăţiei, a întărit-o pe Aceasta cu multe puteri şi minuni. Acestei descoperiri mântuitoare urmând, de această veste bună ţinându-ne,

(aici clerul împreună cu norodul binecredincios mărturiseşte cu glas biruitor)

credem întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel deofiinţă cu Tatăl, prin Carele toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Apoi protodiaconul:

Aceasta este credinţa apostolească,

Aceasta este credinţa strămoşească,

Aceasta este credinţa dreptslăvitoare,

Această credinţă lumea a întărit!

Încă şi Soboarele Sfinţilor Părinţi şi predaniile şi scrierile lor împreună-glăsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire, le primim şi le întărim.

Chiar dacă şi acestei Pronii a Domnului pentru noi şi mântuitoarei descoperiri duşmanii Ortodoxiei i se împotrivesc, pomeni-va atunci Domnul ocara robilor Săi: slava hulitorilor a ocărât-o şi pe cei îndrăzneţi şi vrăjmaşi Dreptei Credinţe fricoşi şi grabnici la fugă i-a arătat.

Precum pe cei care îşi cuceresc mintea întru ascultarea Dumnezeieştii descoperiri şi care nevoitu-s-au pentru aceasta îi fericim şi îi lăudăm;

aşa şi pe cei care se împotrivesc acestui adevăr şi care nu s-au pocăit Domnului care aşteaptă întoarcerea şi pocăinţa lor şi, urmând Sfintei Scripturi şi de datinile Bisericii dintru început ţinându-ne, îi lepădăm şi îi dăm anatemei.

Celor care tăgăduiesc fiinţarea lui Dumnezeu şi spun că această lume de la sine s-a făcut şi toate cele dintr-însa fără Pronia lui Dumnezeu şi din întâmplare se fac, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care grăiesc că Dumnezeu nu este duh, ci trup; sau că nu este drept, milostiv, preaînţelept, atotştiutor şi alte hule asemenea rostind, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care îndrăznesc să grăiască că Fiul lui Dumnezeu nu este deofiinţă cu Tatăl şi nu este de aceeaşi cinstire cu El, aşijderea şi Duhul Sfânt, şi care mărturisesc pe Tatăl, şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh nu ca pe Cel ce este Unul Dumnezeu, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor ce nebuneşte grăiesc că nu a trebuit ca pentru mântuirea noastră şi spre curăţirea păcatelor noastre să vină în lume Fiul lui Dumnezeu în trup şi să primească patimă de voie, moarte şi înviere, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care nu primesc harul răscumpărării propovăduit în evanghelie ca singurul mijloc de îndreptăţire înaintea lui Dumnezeu, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care îndrăznesc să grăiască că Preacurata Fecioara Maria nu a fost înainte de naştere, la naştere şi după naştere Fecioară, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor ce nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe prooroci şi apostoli şi printr-înşii ne-a vestit nouă calea adevărată spre pocăinţă şi a întărit aceasta cu minuni, şi că acum în inimile creştinilor credincioşi şi adevăraţi vieţuieşte şi îi povăţuieşte pe ei la orice adevăr, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care tăgăduiesc nemurirea sufletului, sfârşitul veacului, judecata ce va să fie şi răsplata veşnică pentru faptele bune în ceruri, iar pentru păcate – osândire, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care tăgăduiesc toate Sfintele Taine, de Biserica lui Hristos ţinute, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care tăgăduiesc Soboarele Sfinţilor Părinţi şi predaniile lor care sunt într-un duh glăsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire şi de Biserica dreptslăvitoare-sobornicească cu blagocestie păstrate, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care cugetă precum că împăraţii drept-credincioşi sunt ridicaţi în scaunul stăpânirii nu din deosebita pentru ei bunăvoinţă Dumnezeiască, şi la ungerea lor darurile Sfântului Duh spre primirea acestei mari chemări asupra lor nu se revarsă, şi astfel îndrăznind la răzvrătire şi viclenie împotriva lor, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor care ocărăsc şi hulesc sfintele icoane pe care Sfânta Biserică le primeşte spre amintirea lucrărilor lui Dumnezeu şi a bine-plăcuţilor Lui, spre trezirea evlaviei celor ce le privesc pe ele şi a dorinţei de a-i urma, şi celor care le numesc pe acestea idoli, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

Celor ce se ridică împotriva Bisericii lui Hristos învăţând că ea s-a împărţit în „ramuri” şi care spun că Biserica nu fiinţează în chip văzut, ci din „ramuri” şi schisme, din feluritele slăviri şi credinţe mincinoase se va alcătui în viitor într-un singur trup, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

şi celor care nu deosebesc adevărata Preoţie şi Tainele Bisericii de cele ale ereticilor, ci învaţă precum că botezul şi euharistia ereticilor sunt îndestulătoare pentru mântuire, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

şi celor ce se află în unire duhovnicească cu aceşti eretici sau îi sprijină pe ei, sau apără noul lor eres ecumenist, închipuindu-l drept dragoste frăţească şi drept unire a creştinilor despărţiţi care, chipurile, se va întâmpla, ANATEMA (norodul repetă de trei ori cu glas mare „Anatema”).

+ + +

Iar celor care se nevoiesc pentru Ortodoxie în cuvânt, scrieri, învăţături, suferinţe şi viaţă bine plăcută lui Dumnezeu, ca unor apărători şi lucrători ai Acesteia, Biserica lui Hristos, săvârşind pomenirea de peste an, strigă:

Sfinte binecredinciosule şi întocmai cu apostolii împărat Constantin şi maica ta Elena, dreptslăvitorilor împăraţi ai Răsăritului Creştinesc: Teodosie cel Mare, Teodosie cel Mic, Iustinian, şi ceilalţi drept-credincioşi împăraţi şi împărătese ale împărăţiei Creştinătăţii Răsăritului, rugaţi-vă lui Dumnezeu să ne lumineze calea în această lume plină de deşertăciuni cu viaţa voastră pilduitoare de slujitori ai lui Dumnezeu, cu osârdia voastră dregătorească de mare folos pentru întărirea Bisericii lui Hristos!

Sfinte Binecredinciosule Voievod Ştefan cel Mare, Sfinte Binecredinciosule Voievod-mucenic Constantin Brâncoveanu, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ticăloşii urmaşi ai voştri, în aceste vremi cumplite de răcire peste măsură a credinţei celei mântuitoare a Răsăritului Ortodox, vremi de scădere a Ţării strămoşeşti şi de puţinătate a vredniciei duhovniceşti a dregătorilor ei, să ne întărească pe noi în dăinuirea noastră întru Dreapta Credinţă pe pământurile rânduite de Dumnezeu spre mântuire neamului nostru!

Sfinte Nicodim de la Tismana, Sfinte patriarh Nifon II al Ţarigradului, Sfinte Ierarh Ghelasie de la Râmeţ, Sfinte Ierarh Varlaam al Moldovei, Sfinte Ierarh Dosoftei al Moldovei, Sfinte Ierarh Iorest Mărturisitorul al Ardealului, Sfinte Ierarh Sava Mărturisitorul al Ardealului, Sfinte Sfinţite Mucenice Antim Ivireanul, Sfinte Paisie de la Neamţ, rugaţi-vă lui Dumnezeu cel Unul în Treime să ne ferească de nenumăratele şi feluritele ispite ale vremurilor de astăzi care se abat peste noi, nevrednici de a ne numi creştini ai vremurilor de pe urmă, din pricina puţinătăţii noastre duhovniceşti, şi asupra bunelor rânduieli ale vieţii creştineşti în Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică a lui Hristos!

Binecredincioşilor voievozi care s-au osârduit pentru buna orânduire a Bisericii Ortodoxe pe pământurile strămoşeşti Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Petru Rareş, Petru Şchiopu, Vasile Lupu, Matei Basarab şi marilor dregători ortodocşi, veşnica pomenire!

Preasfinţiţilor Patriarhi ai Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Ierusalimului, ai întregii Rusii şi ai României şi preasfinţiţilor mitropoliţi, arhiepiscopi şi episcopi ortodocşi, veşnica pomenire!

Presfinţiţilor mitropoliţi, evlavioşi ostenitori pentru curăţia şi întărirea Bisericii creştine drept-slăvitoare în neamul nostru Teoctist I de la Neamţ, Gheorghe (cel ars de viu), Teoctist II de la Neamţ, Teofan de la Voroneţ, Grigore de la Voroneţ, Gheorghe de la Bistriţa, Teofan de la Râşca, Macarie II al Ungrovlahiei, Teofil de la Râmnic, Gavriil al Basarabiei şi Voziei, Veniamin al Moldovei, veşnica pomenire!

Celor care au pătimit şi au fost ucişi în războaiele pentru Credinţa ortodoxă şi Ţară, domnilor, boierilor, oastei iubitoare de Hristos, celor care au pătimit pentru Hristos în vremea prigoanei asupra Bisericii şi tuturor dreptslăvitorilor creştini care în dreapta credinţă şi evlavie întru nădejdea învierii au răposat, veşnica pomenire!

Dreptslăvitoarea Biserică a lui Hristos, cu mărire aducându-şi aminte de cei ce s-au nevoit în evlavie şi aceasta spre urmare arătând tuturor fiilor ei, dreptslăvitorilor creştini, aşijderea are datoria să laude nevoinţele acestora care prin mântuitoarea credinţă şi faptele bune, pregătindu-se pentru fericirea veşnică, întăresc Ortodoxia.

Apoi rosteşte:

Tuturor sfinţiţilor patriarhi ortodocşi mulţi ani (de trei ori)!

Prea Fericitului Părintele nostru Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române mulţi ani (de trei ori)!

Preasfinţiei Sale (episcopul locului) mulţi ani (de trei ori)!

Preasfinţiţilor mitropoliţi ortodocşi, arhiepiscopi şi episcopi şi la tot clerul bisericesc, mulţi ani (de trei ori)!

De Dumnezeu păzitei ţării noastre, stăpânirii şi oastei ei şi tuturor dreptslăvitorilor creştini, care drept mărturisesc credinţa mântuitoare şi sunt în supunerea Bisericii lui Hristos, dăruieşte-le Doamne, pace, linişte, bună sporire, îmbelşugarea roadelor pământului şi mulţi ani (de trei ori)!

Sfântă Treime, pe aceştia îi preaslăveşte şi îi întăreşte până la sfârşit în dreapta credinţă; iar pe răzvrătiţii şi hulitorii dreptslăvitoarei credinţe şi ai Bisericii lui Hristos şi pe cei care nu sunt în supunerea ei întoarce-i şi fă ca să vină la cunoştinţa adevărului Tău veşnic, pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor, amin.

După această rugăciune arhiereul zice:

Slavă Ţie Dumnezeule, Binefăcătorului nostru în vecii vecilor!

Strana: Amin.

Şi cântă imnul sfântului Ambrozie al Mediolanului, iar în timpul acestei cântări arhiereul, arhimandriţii şi toată sfinţita adunare sărută sfintele icoane de pe analoguri:

Pre Tine Dumnezeule, Te lăudăm, pe Tine, Doamne, Te mărturisim, pe Tine, preaveşnicule Părinte, tot pământul Te măreşte. Ţie toţi îngerii, Ţie cerurile şi toate puterile, Ţie Heruvimii şi Serafimii cu neîncetate glasuri Îţi strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea slavei Tale. Pe Tine preaslăvita ceată a apostolilor, pe Tine lăudata mulţime a proorocilor, pe Tine Te laudă prealuminata oaste a mucenicilor, pe Tine în toată lumea Te mărturiseşte Sfânta Biserică, pe Părintele măririi celei neajunse, pe Cel închinat Unul-Născut Fiul Tău şi pe Sfântul Mângâietorul Duh. Tu eşti împăratul Slavei, Hristoase, Tu eşti al Părintelui pururea fiitor Fiu. Tu spre izbăvirea omului, luând fire de om, nu Te-ai îngreţoşat de pântecele Fecioarei, Tu, stricând #acul morţii, ai deschis credincioşilor cereasca împărăţie. Tu de-a dreapta lui Dumnezeu şezi întru slava Părintelui şi credem că vei veni Judecător. Pe Tine dar, Te rugăm, ajută robilor Tăi, pe care i-ai răscumpărat cu cinstitul Tău Sânge. Învredniceşte-i a împărăţi împreună cu sfinţii Tăi întru veşnica Ta slavă. Mântuieşte, Doamne, norodul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, îndreptează-i şi îi înalţă pe dânşii în veci. În toate zilele Te vom binecuvânta pe Tine şi vom lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi. Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu ne ruşinăm în veci. Amin.

Şi se face otpustul obişnuit.

+ + +

TROPARUL PRAZNICULUI:

Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare de greşalele noastre, Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţumire strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea.

Sinodul local din Constantinopol care a avut loc în anul 842, întărind hotărârile dogmatice ale Sinodului al VII-lea Ecumenic, a înfiinţat sărbătorirea anuală a biruinţei Ortodoxiei asupra eresurilor. Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, care se afla în fruntea Sinodului, a alcătuit în acest scop o slujbă deosebită a biruinţei Dreptei Credinţe.

În anul 1766 Sfântul Sinod al Bisericii din Rusia a stabilit pravila în al cărei temei rânduiala din Duminica Ortodoxiei a început să se săvârşească de către arhiereii eparhiilor în catedrale, deşi înainte ea se săvârşea şi de parohii bisericilor şi de stareţii mănăstirilor. La începutul veacului XX prin hotărâre sinodală Biserica Rusă s-a întors la datina veche, aducând din nou spre buna cuviinţă în toate bisericile „Rânduiala Duminicii Ortodoxiei”. La congresul al III-lea al misionarilor (or. Kazan, 1897) s-a propus introducerea în obiceiul bisericesc de obşte „a rugăciunilor deosebite pentru întoarcerea celor rătăciţi în eresuri şi dezbinări”. Pentru îndeplinirea acestei cerinţe de către Sfântul Sinod, potrivit hotărârii din 2-4 aprilie 1902, cu numărul 1495, s-a luat hotărârea de a săvârşi în întâia duminică a Postului Mare slujba „Rânduielii Duminicii Ortodoxiei” în toate mănăstirile şi bisericile din oraşe şi sate.

Fraţilor mireni şi clerici, răspândiţi la toată suflarea creştinească această Slujbă deosebit de importantă în aceste vremuri de apostazie, în care înaintemergătorii lui Antihrist îşi întrebuinţează toate silinţele pentru a îngropa Tradiţia de mărturisire vie şi deschisă, în Duhul Sfinţilor Părinţi, a adevăratei Credinţe Mântuitoare.

Traducerea a fost adaptată după varianta tradusă pe http://mdn.md/index.php?view=viewarticle&articleid=4654. Acolo se face trimitere la varianta în limba engleză de pe http://aggreen.net/liturgics/triumph_orth.html, dar diferenţele de text sunt notabile. De aceea considerăm potrivit să anexăm traducerea făcută de părintele Dan Bădulescu (Sursa în limba română: www.credo.ro/Sinodiconul-Ortodoxiei.php), precedată de o mică introducere care îi aparţine:

SINODICONUL ORTODOXIEI

Textul Sinodiconului Ortodoxiei a fost mult alterat de-a lungul secolelor, mai ales din cauza adăugării de material şi nume după restaurarea icoanelor din 843. Aceasta este situaţia textului ce este tipărit în mod curent în Triodul actual. Unii dintre ortodocşii contemporani mai zeloşi au inclus chiar condamnări ale unor lucruri cum ar fi „pan-erezia ecumenismului”. Este probabil imposibil să reconstruim exact textul original. Totuşi British Library posedă un manuscris, (BL. Additional 28816) scris în 1110 sau 1111 de monahul Andrei de la Mănăstirea Oleni din Morea, care ne poate da o idee a scopului şi conţinutului originalului. În opinia lui Jean Gouillard, editorul ediţiei critice a Sinodiconului, „manuscrisul londonez este cu siguranţă unul din cei mai buni martori ai formei originale şi pur constantinopolitane ale Sinodiconului”. Manuscrisul îi era necunoscut atunci când a alcătuit ediţia sa şi a fost în consecinţă ignorat la modul general.

Acest text al Sinodiconului este scris la sfârşitul unui manuscris al Faptelor Apostolilor, Epistolelor şi Apocalipsei, cu titlul oarecum derutant „Definiţia [Horos] celui de-al 7-lea Sf. Sinod”. Textul Sinodiconului este scris frumos cu roşu şi negru şi ne-a parvenit însoţit de notaţia ecfonetică. Textul a fost intenţionat pentru a fi cântat cu solemnitate, aşa cum se citesc Apostolul sau Evanghelia, şi nu pur şi simplu citit. O serie de nume, mai ales cele ale lui Simeon Stâlpnicul şi Teodor Studitul, au o importanţă deosebită. Cuvintele „Dumnezeu să dea pace împărăţiei lor. Împărate ceresc, apără-i pe cei pământeşti!” sunt după cât se pare, specifice acestui manuscris. Cele 7 paragrafe numerotate sunt numerotate astfel pe marginea manuscrisului.

Traducerea întregului text (în engleză) este făcută de profesorul Andrew Louth, şi este folosită aici cu amabila sa permisiune, editată ca să corespundă cu aceea a BL. Adiţionalul 28816 de Arhimandritul Efrem, şi cu adăugirea în subsol a referinţelor scripturistice. Manuscrisul însuşi nu marchează în vreun fel special pasajele scripturistice. Cuvintele dintre parantezele drepte sunt adăugate de traducător (-ul englez) pentru a clarifica mai mult. Traducerea de mai jos a fost aranjată astfel ca să reprezinte, pe cât posibil, înfăţişarea manuscrisului, cu paragrafele şi rubricile sale. În manuscris apar litere mari de marcare.

Datori suntem lui Dumnezeu ca o dată pe an să-I aducem mulţumire în acea zi când am redobândit Biserica lui Dumnezeu, s-au dovedit dogmele adevăratei credinţe şi s-au aruncat hulele răutăţii.

Urmând ziselor prooroceşti, învăţăturilor apostolice, şi întemeindu-ne pe cele din Evanghelii, ne adunăm în această zi de prăznuire. Căci Isaia spune că ostroavele2 vor fi înnoite către Dumnezeu, înţelegând [prin ostroave] bisericile neamurilor, prin biserici nu măreţele lăcaşuri bisericeşti, ci plinătatea celor ce cu credinţă şi evlavie se roagă în ele cu laude şi cântări. Apostolul îndeamnă la acelaşi lucru, când ne porunceşte ca aşa şi noi întru înnoirea vieţii să umblăm,3 şi – spunând că oricare s-a făcut întru Hristos, făptură nouă este4 – să ne înnoim.

Apoi sunt cuvintele Domnului, care trebuiesc luate profetic: Şi se făceau atunci înnoirile în Ierusalim, şi era iarnă, a spus El.5 [Prin iarnă se înţelege] fie cea duhovnicească [iarna] potrivit căreia neamul jidovesc ridică vârtejuri de sete de sânge şi turbare împotriva Mântuitorului nostru, fie ceea ce tulbură simţurile trupeşti când se schimbă vremea şi se face ger.

Căci era o iarnă cu noi – una îndelungată şi grea, şi nu numai un anotimp trecător – ci una de mare răutate, răspândind sălbăticie, dar acum a înmugurit nouă întâiul anotimp, primăvara darurilor lui Dumnezeu, în care ne-am adunat împreună să aducem jertfă de laudă lui Dumnezeu, roada faptelor bune; sau, cum spune mai bine psalmul: vară şi primăvară Tu ai zidit pre ele. Adu-ţi aminte de aceasta.6

Pentru vrăjmaşii care Îl ocărăsc pe Domnul şi în cele din urmă defăimează Sfânta Lui slăvire în sfintele icoane, înălţându-se cu semeţie în hulele lor: Domnul minunilor îi va zdrobi, şi va prăvăli la pământ îndrăzneala lor.

El nu trece cu vederea glasul celor ce-I strigă: Adu-Ţi aminte, Doamne de ocara robilor Tăi, care am sprijinit în sânul meu, a multe limbi. Care ocărâră pizmaşii Tăi, Doamne, cu care au ocărât schimbarea unsului Tău.7

Căci „unsul” înseamnă cei ce au fost mântuiţi prin moartea Sa şi au crezut în El, prin propovăduirea cuvântului şi prin închipuirea în icoane. Pentru că în acest fel marea lucrare a iconomiei Sale, împlinită prin Cruce şi patimile îndurate şi minunile pe care le-a lucrat atât înainte cât şi după Cruce, este făcută cunoscută celor ce s-au mântuit. Iar pilda patimilor Sale trece la Apostoli şi apoi la mucenici, şi coboară prin ei, la mărturisitori şi asceţi.

Aceasta este ocara, cu care pizmaşii Domnului au ocărât, cu care au ocărât schimbarea unsului Său,8 pe care o are în vedere Dumnezeul nostru. Inima Sa este plină de mângâiere, şi El este înduplecat de rugăciunile Maicii Sale, şi ale Apostolilor şi tuturor sfinţilor. Căci şi ei împărtăşesc ocările ce I S-au adus, şi cu El împreună s-au batjocorit şi în icoane, aşa încât în felul în care au împărtăşit cu El pătimirile cărnii, în acelaşi fel au împărtăşit cu El şi necinstirea icoanelor.

Dumnezeu a lămurit în cele din urmă voia Sa de acum şi a făcut încă o dată ceea ce a îndeplinit mai înainte. Căci mai înainte, după ce au trecut mulţi ani când sfintele icoane au suferit defăimare şi ruşine, El Şi-a recăpătat închinarea. Acum, pentru a doua oară, după o scurtă vreme de treizeci de ani de răutate, El a redat sufletelor noastre nevrednice slobozirea din defăimare, mântuirea celor ce pătimesc, a reînnoit mărturisirea evlaviei, a întărit cinstirea icoanelor, şi praznicul ce aduce toate aceste daruri mântuitoare.

Căci în icoane noi contemplăm patimile învăţătorului pentru mântuirea noastră, Crucea, mormântul, porţile şi încuietorile iadului, luptele mucenicilor, cununile lor, mântuirea însăşi, pe care Judecătorul luptei şi Dătătorul de premii şi de cununi a dat-o în mijlocul pământului.

Astăzi prăznuim această sfântă zi, şi bucurându-ne împreună în psalmi şi cântări aducem rugăciuni şi ectenii.

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu Cel Ce faci minuni!9

Căci Tu îi ruşinezi pe cei ce nu Te slăvesc, şi pe cei ce îndrăznesc cu semeţie să lupte împotriva icoanei Tale îi faci fricoşi şi îi pui pe goană.

Dar aici este mulţumirea către Dumnezeu şi izbânda strălucită asupra vrăjmaşilor credinţei; şi încă o hotărâre puternică şi amănunţită limpezeşte aceste neînţelegeri şi lupte [ce au avut loc] împotriva iconoclaştilor.

Acum când ne sălăşluim în Ierusalimul cel de sus, în locul de odihnă de după trecerea prin pustie, urmându-i lui Moise, şi mai mult, supunându-ne dumnezeieştii porunci, aşezăm un stâlp din pietre tari, gata să fie scris, este drept şi cuviincios ca să înscriem în inimile fraţilor binecuvântările ce se cuvin celor ce au păzit Legea şi blestemele pe care şi le-au atras asupra lor nelegiuiţii. De aceea într-un glas zicem:

1. Celor ce mărturisesc întruparea Cuvântului prin cuvinte, cu gura, în inimă şi minte, în scris şi în icoane:

Veşnica lor pomenire!

2. Acelora ce cunosc deosebirea după firi ale unuia şi aceluiaşi ipostas al lui Hristos şi Îi recunosc însuşiri atât create cât şi necreate, văzute şi nevăzute, ca pătimitor şi nepătimitor, mărginit şi nemărginit; cei ce atribuie naturii dumnezeieşti cele necreate, iar naturii omeneşti celelalte însuşiri, printre care şi mărginirea, şi proclamă aceasta atât în vorbă cât şi în icoane:

Veşnica lor pomenire!

3. Acelora care crezând şi mărturisind, propovăduiesc cuvintele Evangheliei în scrieri, în fapte şi în forme, şi adună acestea într-o singură datorie ce cuprinde atât propovăduirea prin cuvinte, şi întărire sigură a adevărului prin icoane:

Veşnica lor pomenire!

4. Acelora care îşi sfinţesc buzele prin cuvânt, şi celor ce se sfinţesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscând şi propovăduind, ca şi ochii celor ce se sfinţesc prin sfintele icoane, conducând astfel mintea către cunoaşterea de Dumnezeu, ca şi prin bisericile sfinţite, sfintele vase şi alte sfinte comori:

Veşnica lor pomenire!

5. Acelora ce cunosc faptul că toiagul şi tablele, chivotul şi candela, năstrapa şi altarul înfăţişau şi prefigurau pe Prea Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului; şi de asemenea că aceste lucruri o prefigurau, iar ea nu s-a prefăcut în ele, căci era fecioară şi după naştere a rămas fecioară, şi prin urmare Fecioara trebuie să fie înfăţişată în icoane şi nu preînchipuită în chipuri (tipuri):

Veşnica lor pomenire!

6. Acelora ce cunosc, primesc şi cred în vedeniile prooroceşti, cărora însuşi Dumnezeu le-a dat formă şi chip, pe care corul proorocilor le aduc şi le tâlcuiesc; şi care, întăriţi de predania scrisă şi nescrisă a Apostolilor, următori Părinţilor, înfăţişează cele sfinte în icoane şi le cinstesc:

Veşnica lor pomenire!

7. Acelora ce-l înţeleg pe Moise, şi spun, fiţi cu luare-aminte la voi înşivă că ce n-aţi văzut toată asemănarea în ziua în care au grăit Domnul către voi în muntele Horeb, din mijlocul focului,10 şi cunosc răspunsul potrivit, şi anume că atunci când vedem ceva, vedem cu adevărat, aşa cum ne-a învăţat fiul tunetului, ce era dintru început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit, şi mâinile noastre au pipăit de Cuvântul vieţii,11 şi pe acestea le mărturisim; şi iarăşi, ca şi ceilalţi ucenici ai Cuvântului, am mâncat şi am băut împreună cu El, nu numai înaintea patimilor Sale, ci şi după patimi şi după ce a înviat din morţi12;celor ce se pricep să deosebească poruncile Legii de învăţătura harului şi văd că El este nevăzut în cea dintâi, dar văzut şi pipăit în cea de-a doua, şi prin urmare că ceea ce a fost văzut şi pipăit trebuie să fie zugrăvit în icoane şi slăvit:

Veşnica lor pomenire!

Aşa cum au văzut proorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învăţătorii, cum înţelege împreună cu ei lumea locuită [oikumene], cum luminează harul, cum lămureşte adevărul, cum a fost erezia izgonită, cum ne întăreşte înţelepciunea să proclamăm, cum a adeverit Hristos, tot aşa gândim şi noi, vorbim, propovăduim, Îl slăvim pe Hristos ca pe adevăratul Dumnezeu, şi pe sfinţii Săi, în cuvinte, în scrieri, în gânduri, în jertfe, în biserici, în icoane, slujind şi preaînălţându-L pe Unul Dumnezeu şi Domn, şi cinstindu-i pe sfinţi din pricina Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El şi îi slujesc, şi le dăm cinstirea cuvenită.

Aceasta este credinţa Apostolilor; este credinţa Părinţilor; este credinţa ortodocşilor; această credinţă ţine lumea locuită. Pe aceşti propovăduitori ai adevăratei credinţe, îi lăudăm ca pe nişte fraţi şi ca pe cei ce dorim să îi avem ca pe părinţii noştri, spre slava şi cinstea adevăratei credinţe pentru care au luptat ei, şi grăim:

Gherman, Tarasie, Nichifor şi Metodie, adevăraţii arhierei ai lui Dumnezeu, care au propovăduit ortodoxia şi au luptat pentru ea:

Veşnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, Ştefan, Antonie şi Nicolae, prea sfinţiţii patriarhi ortodocşi:

Veşnica lor pomenire!

La orice s-a scris sau s-a vorbit împotriva sfinţilor patriarhi Gherman, Tarasie, Nichifor şi Metodie, Ignatie, Fotie, Nichifor, Antonie şi Nicolae:

Anatema!

Fiecărei inovaţii şi acţiuni potrivnice Predaniei Bisericii, şi învăţăturii lăsate de către sfinţii şi cinstiţii Părinţi, sau orice noutăţi aduse după aceasta:

Anatema!

Eftimie, Teofil şi Emilian, cinstiţii mărturisitori şi arhiepiscopi:

Veşnica lor pomenire!

Teofilact, Petru, Mihail şi Iosif, fericiţii mitropoliţi:

Veşnica lor pomenire!

Ioan, Nicolae şi Gheorghe, de trei ori binecuvântaţii mărturisitori şi arhiepiscopi, şi tuturor episcopilor care au propovăduit ca ei:

Veşnica lor pomenire!

Teodor, prea sfinţitul stareţ al studiţilor:

Veşnica lui pomenire!

Isaac făcătorul de minuni, şi proocescul Ioanichie:

Veşnica lor pomenire!

Ilarion prea sfinţitul arhimandrit, şi stareţul mânăstirii Dalmata:

Veşnica lui pomenire!

Simion, prea sfinţitul stâlpnic:

Veşnica lui pomenire!

Aceste binecuvântări au ajuns până la noi, ca de la părinţi la fiii ce sunt râvnitori pentru credinţa lor, iar blestemele îi covârşesc pe ucigaşii de părinţi, care dispreţuiesc poruncile Stăpânului. De aceea, noi, în comuniunea evlaviei, le aruncăm obşteşte blestemul pe care şi l-au atras asupra lor.

Acelora ce primesc cu mintea lor iconomia întrupată a Dumnezeu Cuvântului, dar nu îngăduie ca aceasta să lucreze prin icoane, şi astfel par a primi în vorbe mântuirea noastră, dar în adevăr o leapădă:

Anatema!

Acelora ce se joacă necuviincios cu cuvântul „nemărginit” şi prin urmare refuză să-L picteze pe în icoane pe Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, Care S-a făcut părtaş sângelui şi trupului nostru,13 şi prin aceasta s-au arătat a fi nişte aiuriţi:

Anatema!

Celor ce recunosc, chiar şi nevrând, vedeniile prooroceşti, dar primesc facerea icoanelor a ceea ce au văzut – O minune! – chiar mai înainte de întruparea Cuvântului, dar spun prosteşte că însăşi firea cea neînţeleasă şi nevăzută a fost văzută de cei ce au contemplat-o, sau hotărăsc că acestea se pot înfăţişa ca chipuri, figuri şi forme ale adevărului celor ce le văd, dar nu ar primi faptul că om S-a făcut Cuvântul, şi că patimile Sale pentru mântuirea noastră pot fi zugrăvite în icoane:

Anatema!

Acelora care Îl aud şi-L înţeleg pe Domnul ce zice, Că de aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie,14 şi celelalte, şi pe Moise zicând, Prooroc dintru fraţii tăi ca mine va ridica ţie Domnul Dumnezeul tău,15 şi apoi spun că Proorocul este primit, dar că ei nu vor zugrăvi prin icoane harul Proorocului şi mântuirea pe care Acesta a adus-o pentru întreaga lume, chiar dacă El a fost văzut şi a trăit printre bărbaţi şi femei, şi a tămăduit suferinţe şi boli cu lucrări puternice de vindecare, şi a fost răstignit, şi îngropat, şi S-a sculat din morţi, şi a făcut şi a suferit toate acestea pentru mântuirea noastră; acelora care nu primesc că aceste lucrări mântuitoare, împlinite pentru întreaga lume pot fi zărite în icoane, şi nici slăvite şi cinstite în ele:

Anatema!

Celor ce stăruie în erezia iconoclastă, ce e de fapt apostazie hristoclastă, şi nici nu voiesc să fie duşi la mântuire prin legea lui Moise, nici nu aleg să trăiască evlavios după învăţătura apostolică, şi nici nu sunt convinşi să lepede greşala lor prin pildele şi sfaturile Părinţilor, nici sunt mişcaţi de armonia fiecărei părţi a Bisericii lui Dumnezeu ecumenice, ci o dată pentru totdeauna s-au supus sorţii jidovilor şi păgânilor [lit.: grecilor]; căci de îndată au hulit împotriva Arhetipului, şi nu s-au dat în lături să facă chipul Arhetipului identic cu însuşi Arhetipul. Acestora, deci, care au căzut nesăbuit în această greşală şi şi-au astupat urechile la orice cuvânt dumnezeiesc şi învăţătură duhovnicească, şi sunt deja putreziciune şi s-au tăiat pe ei înşişi de la trupul Bisericii:

Anatema!

Anastasie, Constantin şi Nichita, cei ce au pornit ereziile isauriene, oameni păcătoşi şi călăuze spre prăpastie:

Anatema!

Teodot, Antonie şi Ioan, ce-şi dau răutăţile unul altuia, şi [se arată a fi] urmaşi mincinoşi ai necredinţei:

Anatema!

Pavel care s-a întors la Saul şi Teodor numit Gastes şi Ştefan Molutes, ca şi Teodor Criteanul, şi Louloudie leul, şi oricine este asemenea lor în necredinţă, în orice stare a clerului sau altă cinste sau stare s-ar afla; tuturor acestora ce stăruie în necredinţa lor:

Anatema!

Tuturor ereticilor: Anatema!

Acelora ce folosesc spusele dumnezeieştii Scripturi ce sunt împotriva idolilor la cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru şi sfinţilor Săi:

Anatema!

Acelora ce împărtăşesc părerea celor ce batjocoresc şi necinstesc sfintele icoane:

Anatema!

Acelora ce spun că creştinii fac din icoane zei:

Anatema!

Acelora ce spun că altul decât Hristos Dumnezeul nostru ne-a izbăvit de rătăcirea idolească:

Anatema!

Acelora ce îndrăznesc să spună că Biserica Catolică (sobornicească) a primit idoli, şi astfel întinează toată taina şi batjocoresc credinţa creştinilor:

Anatema!

ÎNTRU MULŢI ANI ÎMPĂRAŢILOR!

Dumnezeu să apere puterea lor. Dumnezeu să dea pace împărăţiei lor.

Împărate ceresc, apără-i pe cei pământeşti!

Mihail, împăratul nostru ortodox, şi Teodora, sfânta sa maică:

Veşnica lor pomenire!

Vasile şi Constantin, Leon şi Alexandru, Cristofer şi Romano, Nichifor, şi Ioan, Vasile şi Constantin, Romano, Mihail, Constantin, Mihail şi Isaachie, care toţi au preschimbat împărăţia pământească pe cea cerească:

Veşnica lor pomenire!

Evdochia şi Teofano, Teodora şi Elena, Teofano şi Teodora, Zoe şi Teodora, împărătesele prea ortodoxe:

Veşnica lor pomenire!

Gherman, Tarasie, Nichifor, şi Metodie, înnoiţii şi fericiţii patriarhi:

Veşnica lor pomenire!

Ignatie, Fotie, Ştefan şi Antonie/ Nicolae şi Eftimie/ Ştefan, Trifon, Teofilact şi Antonie/ Polieuct, Nicolae, Sisinie, Serghie, Eustaţie/ patriarhii ortodocşi:

Veşnica lor pomenire!

Sfânta Treime i-a preaslăvit. Prin disputele, luptele şi învăţăturile lor pentru adevărata credinţă până la moarte, cerem lui Dumnezeu ca să ne călăuzească şi să ne întărească şi să ne rugăm ca să fim arătaţi ca următori a vieţii lor insuflate [de Dumnezeu] până la sfârşit, cu mila şi cu îndurările Marelui Arhiereu Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu; cu rugăciunile Preamăritei noastre Doamne, Maica Domnului şi Pururea Fecioara Maria, dumnezeieştilor îngeri şi ale tuturor sfinţilor. Amin.

1 Sursă internet: http://web.ukonline.co.uk.ephrem/index.htm

2 Isaia XLI, 1

3 Romani, VI, 4

4 2 Corinteni V, 17

5 Ioan X, 22

6 Psalm 73, 17-18.

7 Psalm 88, 49-50.

8 Psalm 88, 50.

9 Psalm 76, 13.

10 Deuteronom, IV, 15

11 1 Ioan I,1.

12 Fapte X, 4l.

13 Cf. Evrei II, 14.

14 Ioan V, 46.

15 Deuteronom XVIII, 15; cf. Fapte III, 22.

This entry was posted in Biblioteca ortodoxa. Bookmark the permalink.
← Savvas Agouridis si teologia biblica pseudo-ortodoxa
Cenzurarea cultului – Despre Prohod şi Sinodiconul Ortodoxiei →
3 Responses to Sinodiconul Ortodoxiei

1.
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
ereticul (13 Martie 2011, 18:55)
cataclismul dictaturii monastice
Imi amintest de Caragiale de O Scrisoare Pierduta citez pe Gelu ::"Cultura progresista de fapt inapoiata " si multele interventii din acest site. arata nivelul foarte scazut de cultura care dicteaza societatea noastra unde unii preoti ca pr Butu vorbesc de teologia super marcheturilor dar care impreuna cu voi dragi administratori contrbuiti prin aversiunee fata de adevaratele valori necesare omului zilelor noastre! Suntem teocentrici dar este o absurditate sa excludem antropologia. pe om cu toate nevoile sale materiale si spirituale caci obiectul teologiei e omul care-l cauta pe Dumnezeu ! Trebuie sa traim credinta nu in a adopta o atitudine antropofaga si teolofaga ! Vorbeam cu un prieten italian Luigi despre deviatiile din ortodoxie spre o cripto-teologie pravoslavnica definea acest curent cu titlul de Theologia della stolteza ! Dictatura monastica a produs multe rele in istoria Bisericii ! Multi sunt de parere daca n-ar fi existat Atosul nu ar fi cazut Constantinopolul ! Blamarea telogiei occidentale a valorilor culturale duce la pseudocultura pe care implicit o patronati,si care ne duce prin voi la epoca lui Fred si Barney din desenele animate ! Zilel trecute am aflat ca Jacques Maritain marele filozof francez coresponda cu pr Ioan Miclea preot greco catolic tata a 8 copii si care prin complicitatea unora ca voi a fost inchis in perioada comunista si care dupa puscarie a fost angajat ca maturator ! Voi mereu sunteti "pe picior de razboi" dar cu cine va razboiti? Hristos s-a impotrivit farizeilor spunand ca sunt morminte spoite! plini de putreziciune in interior !
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
gabriel (27 Noiembrie 2011, 13:45)
domnule draga!
folosesti cuvinte grele si pe neintelesul poporului din care te tragi. nelinistea e a voastra celor ce vreti sa aduceti { un papa} care noi nu l vrem.nu ne razboim ku nimeni ,doar cu cei ce sant impotriva legilor SFINTEI SCRIPRURI,ortodoxia e a noastra si santem bucurosi ca ne am nascut ortodoxi.nu am mers noi sa cautam vizite si aparitii in lumea lor. NOUA NU NE LIPSESTE NIMIC SI AM INCERCAT VESNIC SA NU NE ABATEM DE LA LEGEA SCRISA.......DOAMNE AJUTA.!
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Marian Mocanu (13 Martie 2011, 19:56)
Domnule eretic, nu esti departe de gandirea lui Achindin si Valaam Calavritul!
Ridicolul afirmatiilor domniei voastre sunt evidente, si nici numele nu aveti curajul sa il postati, asa cum au facut parintii ortodocsi care au scris cu mult curaj ceea ce au scris, sa nu uitam ca domnul profesor Rotaru are o interventie magistrala referitor la acest subiect in comentarii. Din fericire nu toti va impartasesc opiniile. :)
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
ereticul (13 Martie 2011, 20:33)
raspuns marian mocanu
Ridicolul sta in tot ceeace ai scris! nu cunosc numele scrise ! poate vrei sa spui de Varlaam din Seminara ! Cunosc un prof. Rotaru de la Cluj de la facultatetea de stomatologie si ma cunoaste si dumnealui : nu-mi dezvalui numele pt. siguranta mea ! "nu cunosc interventiile magistralre ale domnului profesor !" si nu esti obligat sa-mi impartasesti ideile! Observ ca esti tributar pasiunilor si nu stiintei !
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
gabriel (27 Noiembrie 2011, 13:49)
cautam scuze scuze scuze.......
daca tot zice domnia ta ca esti crestin...................mergea ca nume .{crestinul}
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Marian Mocanu (13 Martie 2011, 21:38)
VENIREA PAPEI IN CIPRU A SCANDALIZAT CREDINCIOSII!http://vatopaidi.wordpress.com/2010/05/24/venirea-papei-in-cipru-scandalizeaza-credinciosii-%CF%81%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B1%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AC-romanian/
http://vatopaidi.wordpress.com/2010/05/24/venirea-papei-in-cipru-scandalizeaza-c
redinciosii-%CF%81%CE%BF%CF%85%CE%BC%CE%B1%CE%BD%CE%B9%CE%BA%CE%AC-romanian/
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Marian Mocanu (13 Martie 2011, 21:40)
Tot interviul cu Arhiepiscopul Athanasie de Limasol
Venirea Papei în Cipru scandalizează credincioşii (Ρουμανικά, Romanian)
24 Μαΐου, 2010 — VatopaidiFriend


Interviu luat de Antigona Solomonidou Drousiotou

Rezumat: Mitropolitul Limassol-ului, Athanasios se delimitează de poziţia oficială a Bisericii Ciprului în ceea ce priveşte vizita pe care o va face papa Benedict-16 în Cipru. Mitropolitul Athanasios declară deschis şi fără nici o teamă că este împotriva acestei vizite, deoarece papismul este o erezie, iar vizita papei îi va sminti pe creştinii evlavioşi. În acelaşi timp, crede că nu trebuie să avem nici o reacţie nepotrivită, necuviincioasă sau nepoliticoasă. Declară, însă, că el însuşi nu va lua parte la nicio festivitate.

De ce această vizită sminteşte Biserica ?

Cred că vizita papei în Cipru va provoca anumite probleme de conştiinţă multor creştini evlavioşi. Ar fi fost mai bine să nu vină, deoarece cred că nu ne avantajează cu nimic, până acum nu am văzut nici o intervenţie a Vaticanului în favoarea Ciprului. Deja s-au produs destule nelinişti de care nu aveam nevoie.

Ne paşte vreun pericol de pe urma αcestei vizite ?

Nu am spus că ne-ar paşte vreun pericol prin venirea papei, nu ne face să ne lepădăm de credinţa noastră sau să ne înstrăinăm de Biserica Ortodoxă. Doar spun că au fost date motive anumitor grupuri stiliste de a ne aduce învinuiri că cedăm uşor, că am renunţat la principiile credinţei ortodoxe, pentru destul de multă lume apărând anumite semne de întrebare. Bineînţeles, papa a fost chemat de Preşedintele ţării, iar Arhiepiscopul şi-a dat consimţământul.

Aţi discutat despre vizită în cadrul şedinţelor Sfântului Sinod ?

În cea mai recentă şedinţă, s-a pus problema participării/neparticipării episcopilor la întrunirile cu papa. Eu am refuzat participarea la un eveniment despre care nu ştiam nimic; am aflat din ziare că papa urmează să vină în Cipru.

De obicei aflaţi despre evenimente de acest gen din ziare ?

Arhiepiscopul Ciprului are privilegii mărite şi cu siguranţă nu vrem să-i micşorăm autoritatea. Ne păstrăm, însă, dreptul personal să spunem că nu am avut cunoştinţă de faptul că papa va veni, pentru că dacă m-ar fi întrebat cineva, eu personal aş fi spus să nu vină, deoarece va provoca sminteală în sufletele creştinilor evlavioşi, după cum şi vedem că se întâmplă.

Nu ar trebui să existe o comunicare între biserici, suntem totuşi în secolul 21, în Comunitatea Europeană …

Putem purta un dialog cu oricine, cu atât mai mult cu eterodocşii şi cu cei de alte religii. Dar una este să purtăm dialog, şi alta să-l primeşti pe papă ca pe un Episcop canonic. El, care pentru noi, ortodocşii, este eretic, tăiat de Biserică, şi deci nu este Episcop.

Din cauza schismei ?

De zece secole este despărţit de Biserică, nu este Episcop canonic, nu are nici o legătură cu realitatea Bisericii lui Hristos, Cea Una, Sfântă, Catholică (Sobornicească) şi Apostolică. Una este să-l accepţi ca Episcop canonic, şi alta să dialoghezi cu el ca şi cu un eterodox, pentru a-i descoperi adevărul credinţei şi tradiţiei ortodoxe.

Patriarhul Ecumenic s-a întâlnit cu papa şi a iniţiat un dialog al bisericilor. După cum am spus, dialogul nu este un lucru rău atunci când are loc în condiţii corecte, dar este greşit să le spunem acestor oameni că îi recunoaştem ca Biserică, că îl recunoaştem pe papă drept Episcop, ca frate în Hristos întru preoţie şi întru credinţă. Acest lucru nu îl pot accepta, pentru că înseamnă că spunem de fapt minciuni, de vreme ce toţi Sfinţii Părinţi au învăţat exact contrariul. Papistăşia este erezie şi sursă a altor multe erezii care astăzi chinuie întreaga lume. Un Sfânt contemporan, Cuviosul Iustin Popovici, a spus că istoria omenirii a consemnat 3 căderi tragice: a lui Adam cel întâi-zidit, a lui Iuda, ucenicul lui Hristos şi a papei, care era cel mai de seamă dintre Episcopii Bisericii, însă a căzut din credinţa apostolică, s-a despărţit de Biserica canonică, antrenând până astăzi în căderea lui o mulţime de oameni.

Papa ce părere are despre ortodocşi ?

Papa a declarat că suntem o Biserică incompletă.

Dar este un singur Dumnezeu.

Da, Unul este Dumnezeu şi Una este Biserica Lui, de aceea mărturisim în Simbolul de Credinţă “Una, Sfântă, Catholică (Sobornicească) şi Apostolică Biserică”. Aceasta este Biserica Ortodoxă, nu există mai multe biserici.

Nu este un act de egoism să considerăm că doar noi suntem Biserica ?

Nu este un act de egoism. Atunci când spunem, de exemplu, că italienii nu sunt greci, lucru de altfel adevărat, nu ataci pe nimeni. Dar atunci când îi spun celuilalt: ”nu contează că eşti catolic, pentru că aparţinem aceleiaşi Biserici”, îmi bat joc de el, atâta timp cât toţi Sfinţii Părinţi ne învaţă că Una singură este Sfânta, Catolica (Soborniceasca) şi Apostolica Biserică a lui Hristos.

De ce Biserica aceasta este Biserica Ortodoxă şi nu cea papistaşă ?

Pentru că Biserica Ortodoxă păstrează neclintite credinţa Apostolilor şi experienţa Profeţilor, până astăzi. Papistaşii, din nefericire, după ce s-au tăiat de Biserică, au introdus multe dogme eretice în credinţa lor, au modificat simbolul de credinţă, şi, mai mult decât toate celelalte, l-au ridicat pe papa la rangul de unic reprezentant prin excelenţă al lui Hristos pe pământ. Papa se consideră infailibil, iar pe cei care nu sunt în comuniune cu el îi consideră că nu sunt în comuniune cu Dumnezeu. Aceste lucruri sunt oficiale, au fost declarate în sinoadele lor. Atunci când introduci în Simbolul de Credinţă lucruri pe care Sfinţii Părinţi nu le-au scris, şi alte cacodoxii, este vorba de erezie. Asta este realitatea.

Ce atitudine are Biserica Ortodoxă faţă de eretici ?

O atitudine de iubire. Îl iubim pe papa, îi iubim pe papistaşi aşa cum iubim pe orice om. Nu îi dispreţuim, nu îi respingem ca persoane, dar nu primim erezia, cacodoxia, rătăcirile. Pentru că îi iubim, trebuie să le spunem adevărul.

Fiecare are adevărul lui.

Tocmai din această cauză şi are loc dialogul, pentru a stabili, pe baza surselor istorice, care dintre biserici a păstrat credinţa şi experienţa apostolică a Sfinţilor.

Credeţi că dialogul poate da rezultate ?

Poate, dacă este corect şi are loc în condiţii corecte. Din nefericire, aşa cum decurge el astăzi, nu dă roade: am tot stat la discuţii atâţia ani şi nu am căzut de acord în mai nimic.

Fiecare se aude doar pe sine ?

Dialogul trebuie fondat pe Sfânta Scriptură, cu smerenie şi cu dragoste, cu scopul de a se dovedi adevărul lui Hristos. Astfel, toate ar decurge cu uşurinţă.

Păi, dialogul nu are loc cu smerenie şi cu dragoste ?

Nu ştiu, nu particip la dialoguri, dar din cele hotărâte acolo nu am găsit rezultate semnificative.
O grupare care a editat nişte cărţi împotriva papei pregăteşte acţiuni de protest.
Nu sunt de acord cu acţiuni de acest gen. Nu trebuie să aibă loc nimic nepotrivit, nepoliticos sau necuviincios. Una e să ne spunem părerea (doar facem parte dintr-o cultură democratică) şi cu totul altceva este să avem reacţii necuviincioase. Cu îndrăzneală şi înaintea tuturor, declar că nu sunt de acord cu vizita papei în Cipru, şi din tot sufletul mărturisesc faptul că papa este eretic, nu este Episcop, nu este creştin ortodox, iar aceste lucruri le mărturisesc şi Sfinţii Părinţi. Dacă greşesc, sunt gata să mă las judecat, dar judecat pe baza celor scrise de Sfinţii Părinţi, nu pe baza unei mentalităţi globalizante. Faptul că nu sunt de acord nu înseamnă ca fac neorânduială, nici nu mă scoate în afara Bisericii.

Prin declaraţiile acestea nu turnaţi gaz pe foc celor care deja s-au scandalizat de vizita papei ?

Nu turnăm gaz pe foc, ci spunem ceea ce avem de spus, cu toată responsabilitatea şi sinceritatea; pentru că nu vreau să fiu înfăţişat ca unul care aş fi de acord şi, cu o conştiinţă uşoară, aş accepta prezenţa papei în Cipru. De altfel Arhiepiscopul a privit într-un mod foarte democratic în cadrul Sinodului dezacordurile noastre.

Dar cu vizita Arhiepiscopului la Vatican aţi fost de acord ?

Nu am fost întrebaţi, dar Arhiepiscopul nici nu e obligat să ne întrebe. Am aflat de ea din ziare. Ce a dobândit în urma vizitei la Vatican ?

Nu ştiu. Nu v-a adus la cunoştinţă ?

Ne-a informat, dar eu personal nu i-am acordat o prea mare importanţă. Papa spune întotdeauna cuvinte formaliste şi protocolare, aşa cum va spune şi cu ocazia vizitei în Cipru, dar nu va face nimic substanţial, deoarece nu este conducător al Bisericii, ci o persoană politică care nu poate intra în conflict cu un status quo politic. Când a luat Papa apărarea Ortodoxiei? Am avut atâţia cotropitori, când ne-a luat apărarea? Ca să nu spun că sub regimul franc am avut de suferit de pe urma papilor şi a bulelor emise de ei, prin care voiau să ne şteargă de pe faţa pământului. De curând i-am prăznuit pe cei 13 cuvioşi mucenici din Kantara, ucişi din dispoziţia Vaticanului. Am petrecut 400 de ani de robie crâncenă sub franci. A fost mai rău decât sub turci. Dar nu mă întorc înapoi, argumentele împotrivirii sunt strict teologice. Iar atunci când am fost hirotoniţi Episcopi am jurat să păzim credinţa ortodoxă.

Preoţii care îl vor primi pe papa nu păzesc credinţa ortodoxă ?

Apostolul Pavel a spus ca cel care mănâncă cele jertfite idolilor să nu-l judece pe cel care nu mănâncă. Eu nu-i judec pe cei care vor participa, dar nici nu vreau să fiu judecat pentru că nu particip.

În Duminica trecută a fost citită în Biserici o circulară din partea Sfântului Sinod care pomenea la sfîrşit, nominal, toţi Episcopii şi Mitropoliţii.

Da, am fost de acord să emitem acea circulară pentru ca poporul să rămână unit cu Biserica, să nu aplece urechea la stiliştii care ar vrea să-i depărteze de Biserica canonică. Ceea ce a rămas neclarificat în respectiva scrisoare este faptul că nu suntem toţi la curent şi de acord cu invitarea papei.

Din ce motiv credeţi că vine papa în Cipru ?

După cum ştiţi, papistaşii trec printr-o mare criză, datorită scandalurilor care văd acum lumina zilei.

Pedofilia ?

Nu vreau să vorbesc despre asta, dar în fiecare zi presa aduce la cunoştinţă noi amănunte teribile. Nu judec, însă papa are impresia că este primul şi unicul Vicar al lui Hristos pe pământ, de aceea face misiuni de acest gen.

Păi, a declarat că face un pelerinaj pe urmele Sfântului Pavel.

Atâta doar că Apostolul Pavel nu a circulat cu un automobil blindat de 500 000 de euro, după cum am citit că va fi cumpărat de guvernul cipriot pentru a i se pune la dispoziţia papei pentru 2 zile. Eu, personal, am fost scandalizat de această ştire şi am spus că un automobil blindat nu este potrivit Vicarului lui Hristos. Pe criza asta, tot poporul acoperă costurile.

Reprezentanţii oficiali ai papei au anunţat că vine în Cipru pentru a promova principiile şi valorile umane şi creştine, pentru a păşi pe urmele Apostolului Pavel şi pentru a întâlni Biserica Ortodoxă, cu bune intenţii, în duh de frăţie.

Nu punem la îndoială bunele sale intenţii, măcar să fie aşa; măcar să semene cu Apostolul Pavel şi să întâlnească bogăţia Bisericii Ortodoxe. Îi urăm să se reîntorcă în Biserica Ortodoxă şi să redevină Episcop Ortodox, aşa cum era înainte de schismă. Acesta este unicul mod de unire care este indicat.

Care credeţi că sunt dedesubturile ?

Vaticanul nu face nici acţiuni aleatorii, nici mişcări naive. Toate ieşirile (vizitele) oricărui papă au scopul de a-l prezenta drept lider mondial al creştinismului. În acest moment, însă, el nici măcar nu este Episcop canonic, nu e ortodox, deci nu este în măsură să se prezinte pe sine ca primul dintre Episcopi.

Există interese politice ?

Nu cunosc, dar cred că nu vom avea niciun folos politic de pe urma vizitei papei, ci doar nişte cheltuieli în plus şi multe tulburări în conştiinţele credincioşilor.

Arhiepiscopul a declarat că cei care nu sunt de acord se aşează pe sine în afara Bisericii.

Nu sunt la curent cu declaraţiile Preafericitului, dar nu cred că cei care nu sunt de acord cu vizita papei se găsesc în afara Bisericii. Eu nu sunt de acord, o spun deschis şi nu sunt în afara Bisericii. Biserica, după cum însuşi Arhiepiscopul subliniază, are un regim democratic; una este să nu fii de acord cuviincios, alta să faci lucruri nepotrivite.

Sfântul Sinod acceptă existenţa altor puncte de vedere?

Arhiepiscopul este un democrat, respectă punctele noastre de vedere, şi se poartă cu noi toţi cu multă dragoste.

Dar cum poate fi democrat un om care a fost ales Arhiepiscop în modul pe care îl ştim cu toţii ? Formal, a fost ales cu majoritate de voturi; de fond, însă, modul în care a fost ales nu a fost democratic.

Nu ne reîntoarcem la această dispută, poziţia mea personală este delicată şi nu vreau să comentez. Vă pot spune, însă, că în interiorul Sinodului, Arhiepiscopul se comportă democratic, nu mi se pare că n-ar respecta punctele noastre de vedere. Ne ascultă.

Şi la sfârşit face tot ce vrea el?

Nu, de multe ori cedează înaintea Sinodului, chiar dacă el însuşi are o altă opinie.

Noul Statut de Funcţionare a Bisericii a fost alcătuit democratic ?

Nu l-a întocmit Arhiepiscopul, ci o comisie sinodală, fiind aprobat în multiple şedinţe ale Sinodului. Hotărârile au fost luate cu majoritate de voturi.

Impresia a fost că a fost emis pentru a vă îndepărta de posibilitatea de a accede la tronul arhiepiscopal.

Dumnezeu să-i dea ani mulţi Arhiepiscopului ! Şi să nu aibă loc alegeri arhiepiscopale în viitorul apropiat.

Arhiepiscopul a declarat că va rămâne pentru 5 ani, adică până în noiembrie 2011.

Sfânta Scriptură spune că 1000 de ani sunt ca o singură zi. Referitor la ceea ce va face, trebuie să vă răspundă el însuşi. Eu aş prefera să nu intrăm repede într-o nouă aventură a alegerilor arhiepiscopale. Fiecare Arhiepiscop este ales prin pronia lui Dumnezeu şi nu după socoteli omeneşti. Dacă Dumnezeu vrea ca A sau B să devină Arhiepiscop, mâine o să devină, chiar dacă noi oameni vrem să îl împiedicăm. Scopul vieţii noastre nu e să devenim Arhipeiscopi.

Care este scopul vieţii dumneavoastră ?

Să ne mântuim, să fim aproape de Dumnezeu, să iubim pe Dumnezeu şi pe fraţii noştri.

Vi se pare că Arhiepiscopul încearcă să dea Bisericii un rol de conducătoare a naţiunii?

Nu cred că are intenţia, el însuşi a renunţat la titlul şi rolul de etnarh. Îşi cunoaşte bine limitele, dar îi pasă şi îşi iubeşte patria.

De curând a declarat că se încearcă, în mod organizat, ştirbirea prestigiului şi încrederii în Biserică sub pretextul unor vechi datorii faţă de stat; pune aceasta şi pe seama unor interese politice.

Dacă a vorbit astfel, este o declaraţie serioasă, care necesită atenţie şi trebuie avută de toţi în vedere.

Sunteţi de acord ca Biserica să plătească acele vechi datorii faţă de stat, cele 163 de milioane?

Nu am făcut parte din comisia care s-a ocupat de această problemă. Dacă, într-adevăr, conform legii, Biserica este datoare statului, atunci trebuie să plătească. Dar, dacă, legal, nu este datoare, Biserica poate trata situaţia cu discernământ, după cum crede de cuviinţă, ţinând seama şi de criza prin care trece Ciprul. Biserica este datoare să fie foarte cumpănită în declaraţiile şi acţiunile care ar putea provoca bunul simţ. Pe de altă parte, societatea este datoare să fie limpede şi să nu înşele poporul spunând că Biserica nu-şi plăteşte impozitele.

Înşeală poporul ?

Atunci când spune că Biserica nu plăteşte, este greşit, pentru că Biserica plăteşte.

Mitropolia Limassol-ului respinge sau nu impozitarea profiturilor capitalizabile ?

Eu nu prea cunosc termenii ăştia economici. Atunci când vindem o proprietate, ne plătim toate taxele. Noi nu avem afaceri care să ne aducă câştig, nu avem hoteluri şi fabrici, nu averm investiţii, de aceea şi situaţia noastră economică e praf.

De unde aveţi venituri ?

Din chiria unui imobil, din vânzarea unor terenuri; primim şi donaţii de la oameni care iubesc Biserica.

* Share this:
*
* Facebook
* StumbleUpon
* Print
* Email
* Μοιραστείτε το
*

* Reddit
* Digg
*
*

Αναρτήθηκε στις Άγιοι - Πατέρες - Γέροντες, Ορθόδοξη πίστη, Συνεντεύξεις, Românesc. Αφήστε Σχόλιο »
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
ereticul (13 Martie 2011, 22:16)
Pt Marian Mocanu
Vad ca esti programat sa mergi numai intr-o directie ! Ar trebui sa mai inveti si altceva ! Poate Sf. Scriptura ! Daca nu si vrei sa-ti largesti orizontul de cunostere incepi cu o lectura mai usoara sa imprumuti "niste almanche" de la Vanghelie si apoi putin cate putin treci si la lucruri mai serioase!
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Marian Mocanu (13 Martie 2011, 22:34)
Te ascunzi sb pseudonim, nu ai curajul si barbatia de a personifica spusele tale!Tot ce e scris din Sf Scriptura e! Rusine sa nu stii cine a fost Valaam si Achindin!
-dupa cum scrii, nu se observa decat un dispret si badjocura, insus numele de 'ereticul' spune multe.
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Administratorii petitiei (13 Martie 2011, 22:58)
RUGAM SA SCRIETI NUMELE SI PRENUMELE COMPLET, NUMELE INCOMPLET NU POATE FI LUAT IN CONSIDERARE!
Aceasta petitie va fi publicata in Reviste Teologice de circulatie internationala!
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
professeur (13 Martie 2011, 23:05)
professuer
Câtă răutate și ignoranți crasă la toți cei care scriu pe acest site! Oare Dumnezeu asta vrea! Vorbiți cu El și apoi să scrieți! Amin
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
professeur (13 Martie 2011, 23:09)
professuer
Erata: a se citi ignoranță în loc de ignoranți! Mai cautați un site in această lume în acest fel și veți vedea unde sunteți cu credința și cu imaginea voastră despre Dumnezeu! Sunteți departe de adevăr, departe de Dumnezeu, rătăciți în credință și vă dați apărători.... Dumnezeu să vă ierte pentru ceea ce scrieți! Amin
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
gabriel (27 Noiembrie 2011, 14:11)
offfffffffffffff offfffffffffffffff
si tu vorbeste concret..toti care aveti dubii vorbti exact ca si un papa . folositi cuvinte frumoase si atat.
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Parintele Timotei (13 Martie 2011, 23:47)
DACA DE DUMNEZEU PURTATORII PARINTI CARE AU ANATEMATIZAT TOATE EREZIILE SUNT IGNORANTI, PREFERAM SA FIM SI NOI!
Sfntii Parinti ca sa ajunga sa cunoasca Adevarurile Dumnezeiesti au trecut prin CURATIREA DE PATIMI, ILUMINARE SI DESAVARSIRE! Harul Duhului Sfant i-a condul la tot Adevarul. Tocmai aceasta este Descoperirea Dumnezeiasca! Sfantul prooroc Ilie Tezviteanul a spus regelui Ahav ca sa faca doua altare, unul pentru inchinatorii lui Baal si altul pentu Dumnezeul Parintilor nostri, al lui Avraam, Isaac si Iacov. Si au pus vitei pe altare. Au strigat popii idolesti la dumnezeul lor, dar probabil ca dormea sau avea treaba, ca nu i-a auzit sa pogoare foc din cer. In schimb la rugaciunea lui Ilie Dumnezeul cel Adevarat a trimis foc din cer si a mistuit jertfa lui Ilie. Ilie porunceste ca toti popii idolesti sa fie taiati! Acelas Dumnezeu este Viu si lucrator in Ortodoxiei si noi azi dam ANATEMA papismul si toate ereziile!
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
professeur (14 Martie 2011, 00:00)
professuer
Parinte Timotei păcat ca porti acest nume biblic dar dupa ce ai scris aceste prostii ar trebui sa faci post! Nu esti vrednic de acest nume! Dumnezeu nu condamna pe nimeni nici pe ultra ortodocsi nici pe Papa! Isus a spus Tu esti Petru nu tu esti ortodox etc Rugati-va
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Parintele Timotei (14 Martie 2011, 00:39)
Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa vina la cunostinta Adevarului!
Libertatea data de Dumnezeu o putem folosi pentru a primi invatatura sanatoasa a Sfintei Evanghelii. Dar putem sa o folosim si spre paguba sufletului nostru. Adevarul ortodoxiei nu necesita constrangere, este suficienta inima sincera si cautarea Adevarului!
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Drd. Stelian Gomboş. (14 Martie 2011, 00:45)
Ortodoxia si Europa
Cunoaştem faptul că lupta civilizaţiei se dă întotdeauna pe arena credinţei şi că marile spirite creştine ale Răsăritului ajung în mod succesiv luminătorii Europei cum ar fi: Sfântul Irineu de Lyon din sec. al II – lea, Sfântul Atanasie cel Mare care transferă în Apus duhul monastic, ascetic şi mistic al Sfinţilor Antonie cel Mare şi Pahomie; Sfântul Ioan Casian din secolele IV – V devine slujitor şi mare personalitate duhovnicească a Creştinismului răsăritean în Apus; Apoi Sfântului Ambrozie al Milanului şi Fericitul Ieronim din aceleaşi veacuri creştine precum şi Sfinţii Chiril şi Metodiu – fraţii greci din Thessalonic ce au ajuns luminători ai slavilor din Centrul Europei, care întregesc această alcătuire spirituală şi civilizatoare.
Nu putem ignora faptul că Răsăritul, pe parcursul istoriei bimilenare, a avut o evoluţie spirituală diferită căci prin îndrumătorii săi duhovniceşti adică sfinţii şi prin urmaşii acestora ce au păşit pe calea sfinţeniei, Răsăritul ortodox a rămas credincios Tradiţiei scripturistice, apostolice şi patristice, care este foarte diferită, chiar diametral opusă Scolasticii şi tuturor evoluţiilor istorico – spirituale din spaţiul Europei occidentale. În Răsărit a funcţionat Isihasmul cu practicile sale şi credinţa în posibilitatea unirii mistice, ontologice dintre creatură şi Cel Nezidit, dintre Dumnezeu şi om, lucru ce înseamnă respingerea oricărui fel de dualism. Deteriorarea şi denaturarea spirituală a Creştinătăţii apusene a avut ca şi consecinţă imediată izolarea ei în vechea gândire greacă, într-un mod cu totul deformat, prin intermediul Scolasticii. Şi aici ne putem referi, exact la raţionalizarea şi transformarea credinţei în filosofie (în timp ce în Răsărit a fost promovat conceptul de Orthopraxie), care dimpreună cu legalismul ei constituie devierea şi deformarea Creştinătăţii apusene. Această stare de lucruri a condus la o concepţie idolatră despre Dumnezeu, deoarece în conceptualizarea metafizică a lui Dumnezeu anticipările omului cu privire la El sunt în cele din urmă, zeificate. În modul acesta, pe de o parte, Dumnezeu a fost caracterizat ca fiind subordonat necesităţii, aşa încât El cere satisfacţie de la om şi pedepseşte ofensa care I se aduce, iar pe de altă parte, a fost considerat drept un justiţiar şi chiar cauza morţii, astfel încât „tragedia omului apusean constă în lupta de eliberare de un asemenea Dumnezeu” – conform spuselor Părintelui Prof. Univ. Dr. Gheorghios Metallinos de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena.
Drept urmare, problema constantă a Europei occidentale şi occidentalizate stă în percepţia greşită despre Dumnezeu pe care i-au pus-o la dispoziţie filozofii şi teologii apuseni. În mod paralel, însă, şi concepţia despre societate, atât prin organizarea ei feudală şi discriminatorie, fundamentată pe învăţătura Fericitului Augustin cu privire la predestinaţie, cât şi prin sistemele social – politice ulterioare s-a deosebit radical de cea ortodoxă. Împreună cu Dumnezeu şi cu înţelesul creştin al societăţii, omul european s-a pierdut pe el însuşi, aşa după cum Dumnezeu l-a creat, iar Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat şi Om adevărat l-a rezidit. Marele teolog şi duhovnic sârb – vrednicul de pomenire Părintele Iustin Popovici a atras atenţia asupra acestui fenomen, deja pe vremea regimului comunist când încă mai trăia, şi anume că „Iată în ce se transforma şi s-a transformat, în cele din urmă, Europa de la Renaştere până astăzi, într-un laborator robot. Iar robotul este cel mai mizerabil tip de om. Cel care are ochi de văzut, să nu vadă; nu a existat pe planetă nimic mai mizerabil, mai nefolositor şi mai dezumanizat om decât robotul european… Om fără Dumnezeu şi fără suflet… Omul european se sinucide treptat, deja de câteva decenii, după ce l-a ucis pe Dumnezeu şi sufletul din el. Fiindcă, sinuciderea reprezintă urmarea inevitabilă a uciderii lui Dumnezeu… Ruşine şi dezonoare, veşnică ruşine şi veşnică dezonoare a Europei, acest lucru reprezintă „noul om” al ei… Educaţia fără Dumnezeu conduce Europa şi prin ea întreaga lume într-un asemenea întuneric, în care umanitatea nu a căzut vreodată…!” – Iată în ce cuvinte categorice şi cu un iz foarte critic şi tragic îl prezintă Părintele Iustin Popovici pe omul – victimă a civilizaţiei apusene, occidentale.
Într-un fel cu totul diferit se prezintă elementele esenţiale ale civilizaţiei ortodoxe, răsăritene care sunt: – echilibrul şi armonia relaţiei cu Dumnezeu, cu aproapele şi cu El însuşi, fapt ce constituie integritatea şi unitatea persoanei umane, aşa după cum se poate observa în cazul Sfântului – care este persoana biologică şi socială a Ortodoxiei; – urmează depăşirea religiei şi a religiozităţii credinţei adică a teoretizării acesteia, precum şi a oricărui fel de expunere a îndatoririlor. Credinciosul ortodox se raportează la Harul Divin, adică la permanenta căutare a acestuia; – Întâietatea şi preponderenţa inimii, nu ca un centru de sentimente, ci ca un loc al existenţei, în care se realizează comuniunea cu Harul Dumnezeiesc necreat din care izvorăşte viaţa în Hristos – după cum afirmă Sf. Ap. Pavel în Epistola sa către Galateni la cap. 5, vers. 22. Pentru ca toate acestea să fie inteligibile, este necesar ca cineva să fi fost botezat în întregime, cu alte cuvinte să fi fost îngropat şi înviat în perceperea duhului de trăire şi de gândire al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, îndepărtând întru totul orice urmă a conţinutului anterior al conştiinţei şi al gândirii lui – potrivit afirmaţiilor aceluiaşi Pr. Prof. Dr. Ghe. Metallinos. Din păcate, mulţi dintre intelectualii noştri, care sunt cu bune intenţii la început, nu fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin şi anume: devin creştini (atenţie, moralismul nu înseamnă Creştinism ci doar morala în Hristos Domnul constituie Creştinismul) ca şi el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului şi Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înţelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 – 20). Şi evident este faptul că transformările explosive de-a lungul timpului, fie şi superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea a Fer. Augustin sau cea a lui Varlaam Calabritul în Constantinopol, căci: „În cele din urmă, aceştia descoperindu-se, s-au văzut goi (cf. spuselor lui Sofocle), adică goi de duhul patristic şi plini de toată înşelarea”.
Prin urmare, creştinul ortodox trebuie să intre într-un mod cât mai conştient în Uniunea Europeană, însoţit fiind de anumite certitudini şi atitudini, care îi vor delimita în continuare prezenţa şi statutul său în ea şi, în general, în noua realitate şi mentalitate europeană. De la el se cere să aibă o conştiinţă clară a diferenţei foarte pronunţată dintre civilizaţia răsăriteană, ortodoxă şi cea occidental-apuseană. Civilizaţia care s-a format prin simbioza dintre spiritul romanic, elenist (grecesc) şi ortodoxia creştină, adică civilizaţia vechii Uniuni Europene, comună atât Apusului cât şi Răsăritului din primul mileniu, este o civilizaţie theonomă şi theocentrică. Toate manifestările creştinului ortodox poartă amprenta luptei omului spre desăvârşirea existenţei lui prin dumnezeiescul Har necreat, şi lucrător de îndumnezeire. Scopul civilizaţiei creştin-ortodoxe nu este doar civilizarea ori îmbunătăţirea etică a omului, ci depăşirea faptului de a fi o creatură zidită, prin schimbarea omului în dumnezeu – om, după Har. De aceea, modelul antropologic al Ortodoxiei nu este omul bun şi virtuos, dintr-o perspectivă umanistă şi umanizantă, ci Dumnezeu – Omul Iisus Hristos.
Popoarele ortodoxe, în larga lor stratificare şi structurare, sunt concepute şi plămădite în această tradiţie culturală, astfel încât, în pofida incontestabilelor influenţe de înstrăinare pe care le-au primit de-a lungul timpului, ele menţin în conştiinţa lor germenii acestei tradiţii, care se exprimă în momentele ei cruciale ca omenie şi generozitate, termeni ce sunt foarte necunoscuţi ori neaplicaţi în Occident. Părintele Metallinos susţine că „Europa cea după Carol cel Mare – ruptă de Tradiţia ortodoxă – a dezvoltat o civilizaţie care distruge propriu-zis sensul ortodox de Dumnezeu, om şi societate. În timp ce ea produce un uluitor progres ştiinţific, în acelaşi timp ea se dovedeşte întru totul neputincioasă ca să formeze oameni, care să folosească realizările ştiinţei pentru mântuirea omului şi nu pentru distrugerea sau exploatarea lui. Aşadar, accentuarea îndrăzneaţă nu a coincidenţei noastre de civilizaţie (de altfel, inexistentă) cu Europa, ci a diferenţei noastre faţă de ea, reprezintă mijlocul cel mai eficace privind posibilitatea salvării conştiinţei ortodoxe în cadrul Europei. Conştiinţa diferenţierii din ambele părţi aduce un dublu folos: protecţie pentru propria noastră parte şi renaştere pentru partea de apus a Europei. Prezenţa noastră în Europa trebuie să fie o continuă luare aminte la identitatea carolingiană şi la unitatea spaţiului european, pentru că numai în felul acesta pot fi regăsite temeliile autentice ale unităţii noastre”.
Aşadar, Uniunea Europeană se prezintă pentru Ortodoxie ca un teren ce tebuie cercetat cu dorinţa de realizare a misiunii sfinte, ca fiind un spaţiu de mărturie şi de mărturisire a cuvântului şi a modului ori a atitudinii de viaţă care reprezintă esenţa şi fundamentul Tradiţiei Ortodoxe. Bineînţeles, misiunea sfântă, se referă în fond, nu la variata conducere a spaţiului european, ci la popoarele ei, ceea ce chiar s-a petrecut în primele secole ale Creştinătăţii, între graniţele Imperiului Roman de atunci. Tocmai aceasta poate să constituie misiunea noastră ca ortodocşi în Uniunea Europeană a bătrânului continent iar această prezenţă trebuie să fie, în primul rând, una liturgică şi spirituală, duhovnicească. Sfânta Liturghie cu întregul nostru cult reprezintă cel mai valoros tezaur al nostru (nu afirmăm acest lucru din triumfalism) fiindcă ea cuprinde şi salvează dinamic trăirea şi viaţa noastră, credinţa şi modul teologic de existenţă al Sfinţilor noştri. Tradiţia ascetică a Sfinţilor alcătuieşte izvorul civilizaţiei noastre, a cărei chintesenţă este principiul creştin potrivit căruia „Mai fericit este a da decât a lua” (Fapte 20, 35), care, în acest fel, nu împărtăşeşte lăcomia, avariţia egoistă şi isteria individualistă. Referindu-ne la Teologia Liturgică, ajungem la realitatea comuniunii bisericeşti parohiale sau la cea a comunităţii monahale, căci menţinerea vitalităţii credincioşilor ortodocşi se asigură, diacronic, prin mănăstire şi prin parohia hrănită spiritual de mănăstire, astfel încât fără această înterconexiune existenţială şi spirituală dintre credincios şi parohie, cuvântul despre mărturia ortodoxă nu poate să fie unul serios şi fundamentat. Însăşi viaţa parohiei, ca activare a darurilor şi a harismelor duhovniceşti a membrilor ei, exercită cel mai puternic dinamism întreprinzând pastoraţia şi misiunea cea mai eficientă. Cu ajutorul vieţii parohiale se prezintă Ortodoxia aşa cum este: ca viaţă şi cale duhovnicească, care dă sens vieţii şi dezvăluie adevărata ei ţintă şi destinaţie. Fireşte, este inutil să se mai spună că acest termen nu urmăreşte o întâlnire parohială convenţională care înlocuieşte cunoscutele întruniri lumeşti privind reglementarea nesemnificativelor oportunităţi zilnice, cotidiene. Biserica Ortodoxă îşi fundamentează slujirea socială faţă de aproapele pe spiritualitatea ei, adică pe legătura continuă cu sfântul şi dumnezeiescul Har cu Energiile Divine necreate, în parametrii ascezei, a misticii şi a comuniunii tainice.
În consecinţă, nu este greu să îndreptăţească cineva neliniştile, zbaterile şi frământările acelora care cunosc Ortodoxia prin experienţa lor, pentru viitorul nu doar al Ortodoxiei, ci şi al ortodocşilor în Europa, şi nu nu numai în ea. Pentru că acest viitor se află în strânsă legătură cu felul de a fi al Ortodoxiei care este reprezentată în Uniunea Europeană prin noi înşine, ca ortodocşi, cu alte cuvinte prin recunoaşterea şi mărturia propriei noastre legături pe care o avem cu Tradiţia Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Deoarece numai Sfinţii sunt purtători substanţiali, autentici şi adevăraţi mărturisitori ai Ortodoxiei. Dat fiind faptul că mănăstirile, ca mijloc de mărturie şi de mărturisire, salvează în felul cel mai corect modul de existenţă, ca predare integrală de sine Harului Divin, mănăstirea va fi, în cele din urmă şi în europeana noastră diaspora, cristelniţa perpetuă spre (re)botezarea şi (re)naşterea nu doar a celorlalţi europeni ai noştri, ci şi a ortodocşilor înşişi.
Dacă cineva ţine seama de căutările şi preocupările europene contemporane – în special la nivelul poporului – care fac posibilă misiunea sfântă a Ortodoxiei, relatările de mai sus se confirmă a fi realiste şi aplicabile. Omul european poartă în chip vizibil rănile unei deziluzii existenţiale tragice, trăind într-un vid sufletesc – spiritual, care îl aduce permanent mai aproape de Orientul Apropiat, Îndepărtat sau Mijlociu. Prin moartea Metafizicii, el caută Adevărul (care îl va face liber) ca experienţă de trăire şi de aceea se refugiază în diferite practici şi artificii spirituale ori substituţi religioşi, care sunt oferiţi de către ocultismul oriental. Tocmai la această solicitare poate să răspundă Ortodoxia, însă numai atunci când îşi menţine autenticitatea ei, căci dacă Europa are încă suspinuri şi dureri în alienarea ei, acest lucru se datorează, în cea mai mare parte şi inconsecvenţei noastre, fiindcă suntem, de foarte multe ori, ortodocşi doar cu numele nu şi cu fapta, precum şi a modului greşit în care purtăm dialogul cu ea. În încheiere, doresc să subliniez faptul că a sosit vremea şi ceasul pentru reevaluarea metodei dialogului nostru teologic, bine articulat şi judicios argumentat sau elaborat, cu Europa şi cu Creştinătatea apuseană. Căci numai în cadrul spiritualităţii patristice şi autentice este cu putinţă perceperea, din punct de vedere ortodox, a unităţii creştine, ecumenice. În lipsa acestei unităţi creştine şi ecumenice, autentice, adică a Ortodoxiei celei perene, nu poate fi zidită, vreodată unitatea şi simbioza în apropiata Europă unită – pentru care ne rugăm să fie spre binele nostru cel pământesc şi, mai ales, cel ceresc şi spre Slava lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat!…

Drd. Stelian Gomboş.
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Moise Gheorghe (14 Martie 2011, 11:25)
APRECIERI ptr. [ professeur ] si [ ereticul ]; INVITATIE la DEMNITATE ptr. falsii: "Parintele; Prof. Univ Dr; Drd; Administratorii Petitiei; si ceilalti FALSI".
= REFERITOR la "clevetirile" si "zadarnicele ciocniri de vorbe" _ 1 TIMOTEI 6 / 4, 5 -"ale oamenilor stricati la minte, lipsiti de adevar",...."Fereste-te....", caci "decat sa vorbeasca / sa scrie mult si fara rost, mai bine putin si prost", fiindca cel putin s-ar economisi timpul. .......... =
= Despre astfel de vorbe si fapte, fatarnice cuvantari LUNGI, este scris in MATEI 23 / 14,-"Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, DE OCHII LUMIII, faceti rugaciuni LUNGI". ...........
= Daca ati avea un pic de credinta, M-ati crede _ IOAN 5 / 17, 25, 30, 37; 8 / 45-47, si chiar "v-ati infiora", dar nu Ma credeti pentru ca "sinteti morti" _ IOAN 5 / 24, 25, "nu auziti si nu vedeti" _ ISAIA 6 / 9, "nu auziti" _ ROMANIA 10 / 17, si "nu-MI cunoasteti glasul" _ IOAN 10 / 1-4, dar "tot nu veti intelege despre ce am vorbit" _ IOAN 10 / 6. ..........
= Daca ati avea un pic de credinta, ati intelege ca "Eu, cel care va vorbesc (am scris si va scriu de multa vreme mesaje), sint Acela" _ IOAN 4 / [25], 26, si poate ati incerca SA VA INDREPTATI _ ROMANIA 11 / 8, 9, 10, si sa nu-MI fiti POTRIVNICI _ 2 TIMOTEI 3 / 8, 9.
= "Voi credeti ca Dumnezeu este unul......." _ IACOV 2 / 19, 20, dar Eu va zic -"inviorati-va" si vegheati si aveti grija, bagati de seama sa nu va insele BAALaurul _ ROMANIA 11 / 4 , care chiar deja va inselat _ MATEI 24 / 4, 5, caci nu cunoasteti si nu respectati "PORUNCILE" si "slugiti unor dumnezei straini" _ EXOD 20 / 3-7, mintiti _ IOAN 8 / 44, zicand ca va vorbeste Dumnezeu _ ROMANIA 16 / 18; ISAIA 63 / 18, 19; MICA 3 / 11. ..........
= IATA, in continuare repostez / copiez, oferindu-va inca odata posibilitatea sa "comentati" -adica sa-MI raspundeti la mesajul anterior cu subiectul: ........."RE: TABLELE DE LA SINAIA:< http://dacia.org/1foto/index.php?category_id=6&parent_id=0 > [Moise Gheorghe] 13/03/2011 05:39. [ Postat si in alte PETITII ]. ..........
= Iata copia mesajului: ......
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Moise Gheorghe (14 Martie 2011, 11:33)
RE: APRECIERI ptr. [ professeur ] si [ ereticul ], / 14.03.2011 11:25. ="Copia mesajului, nepreluat".
TABLELE DE LA SINAIA:< http://dacia.org/1foto/index.php?category_id=6&parent_id=0 > [Moise Gheorghe] 13/03/2011 05:49 / [ Postat si in alte PETITII ]. .......
= In urma cu cateva minute am postat in pagina cu petitia contra Papa, despre care am mai scris), urmatorul "comentariu" / mesaj, de fapt reluat pentru ca aceia "aglomereaza" pagina ascunzand unele mesaje, refuzand "dialogul", ratacind lumea de la... = In urma cu cateva minute am postat in pagina cu petitia contra Papa, despre care am mai scris), urmatorul "comentariu" / mesaj, de fapt reluat pentru ca aceia "aglomereaza" pagina ascunzand unele mesaje, refuzand "dialogul", ratacind lumea de la fondul SCRIPTURILOR si de la ADEVAR, cu "basme" _1 TIMOTEI 4 / 7; _2 TIMOTEI 3 / 1, 8, 9. =Iata copia mesajului: [Subiectul]: TABLELE DE LA SINAIA:< http...>: = Accesand: http://dacia.org/1foto/index.php?category_id=6&parent_id=0 , veti vedea “doar cateva” din TABLELE de la SINAIA / TABLITELE (din Plumb) DE LA SINAIA care sint copia / “dublura” celor din AUR -“disparate” / “ascunse”, despre care v-am mai vorbit, dar este posibil ca nu multi sa fi accesat “link”-ul , din pricina provocatorilor pe alte directii ale falsilor ALIAS “Parintele Timotei”, ”Prof. Univ dr Rotaru Alexandru ”, “Administratorii Petitiei” si ceilalti care au repetat unele mesaje / comentarii / “vorbarii fara sens”, doar pentru a aglomera pagina si de “a ascunde / a masca” mesajele Mele, astfel incat sa nu fie citite, in tendintele si “lucratura sub acoperirea SUTANEI” _ FAPTELE APOSTOLILOR 26 / 18; _2 CORINTENI 4 / 3, 4, de a tine in intuneric, ratacire si instiga oamenii “unii impotriva altora” si de a tine lumea departe de ADEVAR, concomitent cu REFUZUL de a intra in dialog pe tema / FONDUL SCRIPTURILOR / Biblia, tocmai pentru ca “NU AU CITIT SCRIPTURILE” si nu sint ceea ce, si cine au afirmat ca sint. ………… = Pentru edificare revedeti si recititi mesajul din pagina 4 –comentarii / Subiectul: TABLELE DE LA SINAIA -"Cine suntem? Adevaruri ascunse de Academia Romana?"_ 02/03/2011 18:51. ............ = Acei falsi “Parintele Timotei / Stoleru / Rotaru” ca falsi “invatatori” si “Administratori de Petitie” _ 2 PETRU 2 / 1, 2, 3, 10, 14, 18, 19; _ 2 TIMOTEI 2 / 16; 3 / 6; TIT 1 / 11, 14-16, nu vor sa se intrebe singuri / in sine, si apoi sa vada CINE si CE LE RASPUNDE la intrebarea: “Cine i-a tinut si-i tine pe ei in intuneric de la Calea , Lumina si ADEVARUL lui DUMNEZEU / Calea MANTUIRII ?!! …………………… = Totusi, poate vor intelege ca au fost si sint dusi in RATACIRE de la Calea ADEVARULUI de catre BAALAURUL care se exprima si vorbeste prin gurile lor, care adica este intrupat in ei. ……… = Daca vor intelege ca Baalaurul i-a dus in RATACIRE, si daca vor dori sa-i scap, sa-i salvez, vor trebui sa RECUNOASCA ca sunt IN PACAT / sub puterea / acoperirea SATANEI _ FAPTELE APOSTOLILOR 26 / 18; _2 CORINTENI 4 / 3, 4, apoi daca vor dori sa se intoarca spre Calea DREAPTA, vor spune daca doresc sa RAPUN Eu pe BAALAURII carora ei le-au slugit ca niste credincioase SLUGI. …………………… = Daca nu vor dori sa MA lupt Eu cu BAALAURII din ei, atunci sa nu mai vorbeasca despre Mine si sa nu-MI mai rosteasca NUMELE de DOBORATOR / INFRANGATOR al BAALAURULUI, in caz contrar sa aleaga "arma", dintre: …....."Prastia lui DAVID", "SABIA lui DUMNEZEU", ori "SULITA Mea." ............. = REVENIND la SUBIECTUL acestui MESAJ, si in referire la TABLELE DE LA SINAIA, le mai adresez cateva intrebari: ………. = INTREBAREA: -1)….. =Daca nu ati fi slugile Baalaurului, ar trebui sa stiti si va rog sa spuneti, prin ce zona / AREAL, au fost sparte TABLELE LEGII _ EXOD 24 / 12, 13; 31/ 18; 32 / 15; 34 / 28, [IOAN 5 / 37, 38]; DEUTERONOM 4 / 13; 5 / 22; 9 / 10, 11, si, pe unde ar putea fi gasite SPARTURILE ?!. …... = INTREBAREA:-2)…..= Unde credeti ca se afla acum TABLELE LEGII _ DEUTERONOM 10 / 1-5 ?!! ……………[MATEI 24 / 4 _”Bagati de seama sa nu va insele cineva” / Baalaurul caruia slugiti; “Fiindca vor fi venit si vor veni multi in NUMELE Meu,……, si vor fi inselat si vor insela pe multi” _ MATEI 24 / 5; EFESENI 5 / 5, 6; _ 2 COLOSENI 2 / 8, caci veti fi inselati si amagiti in multe chipuri, inainte sa fi venit LEPADAREA DE CREDINTA _ 2 TESALONICENI 2 / 3 (+ trimiterile).]. ………….. = Sper ca ati inteles CINE pe CINE INSEALA, si adica CINE SINT déjà CEI INSELATI, de catre BAALAURUL pe care-l voi RAPUNE _ ROMANIA 11 / 3, 4; DANIEL 10 / 21; 12 / 1; IUDA 9; APOCALIPSA 12 / 7, 8, 9; [ LUCA 10 / 18 ]. ………… = INTREBAREA: -3)…..= Ce ziceti? ….- Nu credeti ca si pentru voi am SPART Tablele Legii ?! _ DEUTERONOM 9 / 11, 14; FACEREA 6 / 5, 7, 12, 13; 8 / 1; ISAIA 6 / 8, 9; DEUTERONOM 9 / 17 [19]. ……… = INTREBAREA: -4)…..= Pe unde ziceati sau ziceti ca se afla ORiginalele din AUR ale TABLELOR de la SINAIA ?!. ……… = Cu stima. –Mesia.
Raspunde    Comentariu nou     Recomanda:
Pagina 7/60 1 .. 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 .. 60